amar

Benvolio: Hei, dragul meu, prin foc se stinge focul
Şi-un chin de groaza altui chin amar s-alină.

replică celebră din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul 1, Scena II, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofelia: Neasemuitul chip şi făptura-i tinerească
Decăzute în ruina nebuniei. O, vai şi amar,
Mi-e dat să ştiu ce-a fost şi ce-a ajuns acum!

replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierul: Vai de copiii care nu-şi ascultă părinţii, şi fug din casa părintească. N-or să aibă noroc pe lume; şi mai curând sau mai târziu amar o să se căiască.

replică din povestirea Aventurile lui Pinocchio de Carlo Collodi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Nu aşa, măria ta! Scrie numele tău de domn întru veşnicie!
Ştefan (zâmbind amar): Bine, mamă! Mai scriu un rând! (Scrie.) Sunt un pumn de pământ. (Rar.) Am luptat, am iubit, am visat! Io Ştefan cel Mare şi Sfânt! (Cade cortina.)

replicile de final din piesa de teatru Ştefan cel Viu, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guglielmo: Se fac azi maşini nemaipomenite, de care într-o zi se va vorbi, cu care se poate călăuzi cu adevărat mersul naturii. Dar va fi vai şi amar dacă ele vor cădea în mâinile unor oameni care să le întrebuinţeze ca să-şi mărească puterea lor pământească şi să îndestuleze pofta lor de avere.

replică din romanul Numele trandafirului de Umberto Eco (1980)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elrond: Chiar dacă Aragorn supravieţuieşte acestui război, veţi fi în continuare despărţiţi. Dacă Sauron va fi înfrânt, iar Aragorn va deveni rege şi astfel toate speranţele tale se împlinesc, va trebui să simţi gustul amar al mortalităţii. Fie de tăişul unei săbii sau de trecerea lentă a timpului, Aragorn va muri în cele din urmă. Şi nu va exista alinare, nicio alinare care să te facă să uiţi durerea dispariţiei lui. El va muri în plină glorie, ca fiind regele întregii omeniri, înainte ca lumea să se sfârşească. Dar tu, fiica mea, tu vei rătăci în întuneric şi în singurătate precum căderea nopţii văduvite de stele pe timpul iernii. Vei fi prizoniera propriei tale suferinţe şi vei aştepta la umbra copacilor bătrâni ca lumea să se schimbe, iar anii vieţii tale îndelungate să se risipească pentru totdeauna.

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Aşa-mi trebuie! M-am înfundat în Fundătura Ronsin! Orice labirint se termină cu o fundătură. Din fericire, fundătura mea este la Paris... (Priveşte Cocoşul.) Academia română s-a pronunţat: n-are nevoie de cocoşii mei! Asta e! Lor le trebuie cocoşeii de aur ai burgheziei... Tovarăşul Călinescu susţine că eu, Constantin Brâncuşi, nu sunt un creator, fiindcă nu mă exprim "prin mijloace esenţiale"... (Zâmbeşte amar.) Poate că port şi eu o vină! Trebuia să fi întins o mână noilor guvernanţi... Intram astfel în graţiile bolşevicilor... Aş putea sculpta chiar acum o colectivistă mulgând vacile "prin mijloace esenţiale"... (Râde.) Principesa X pe semănătoare, cariatida puterii populare! (Pauză.) Nu, nu! Am creat sculpturi pentru orbi! Pentru proşti, niciodată! (Oftează obosit.) Artiştii cei mari ai ţării mele trag la jug... Jalea ciopleşte mineri vânjoşi, oţelari de nădejde... Opera lui Ressu e plină de tractoare! O, Doamne! Mi-e frică să mă întorc la cuibul meu... Vremuri sumbre pentru o pasăre măiastră...

replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e uşoară. Noi riscăm foarte puţin şi totuşi ne bucurăm de o superioritate faţă de cei care îşi supun creaţia şi, totodată, sufletul judecăţii noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât şi de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt şi momente în care un critic chiar riscă, şi anume atunci când el descoperă şi apără ineditul. Adesea, lumea este necruţătoare cu noile talente, cu noile creaţii, ineditul are nevoie de susţinere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepţională de la o sursă absolut neaşteptată. A spune că atât mâncarea cât şi creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecăţile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din dispreţul meu faţă de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înţeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care găteşte acum la restaurantul lui Gusteau şi care este, în opinia acestui critic, nimic mai puţin decât cel mai bun maestru bucătar al Franţei. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!