amagit

Mineriada din 28-29 ianuarie 1990

Românaşi, v-au amăgit
Iliescu şi puciştii,
Comunismul n-a murit,
N-au pierit nici securiştii.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (29 ianuarie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aiurea!

a apărut un cer mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele

se revarsă amintirile inundă depărtările orei
supusă ca un câine în zvârcolirea pământului îmbătrânit sub jocul tălpilor
trecut în fiecare noapte cu tine
dincolo de dragoste

cerul se răstoarnă peste această lume
păsări mari şi lacome se-ntind peste trupul pământului
iubirea se prăbuşeşte toată în sine
ca un blestem pe care-l port drept destin

să nu fim trişti
să ne apropiem cu grijă de cuvinte
să nu le sângerăm auzul rănile dor

cade ninsoarea în ferestrele sufletului orb
ce frig ne coboară în noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o pala de vant

Pe o pală de vânt
cuvinte zburau însingurate,
departe de orice adevăr
uitat prin sertare prăfuite.

Pe o pală de vânt
un înger îşi răsfrângea amăgit
aripile arse de soare.

Înger şi demon,
opreşte ceasornicul
să bată mai încet
liniştea.

poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Şi simt cum că greşesc ca niciodată
Mai amăgit de mine nici c-aş vrea,
Să cred că ea n-o să se facă vinovată
De dragostea pe care şi-o dorea.

Pe ale noastre gene greu apasă
Acel curaj de-a mai privi direct,
Totuşi mă vrei pe mine şi nu-ţi pasă
Că sunt sau nu iubitul tău secret.

De undeva auzi că ai chemare
Acum e rândul tău să faci la fel
Să nu-ţi amâni iubirea râvnitoare
Ci fii o dată sau deloc cu el.

Eu sunt absent de mine să te caut;
De unde să încep întâi a te găsi...
Am fost la ghicitore să te laud
Şi am găsit-o-n mine zi de zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Elvis Constantin Marangoci
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara a venit

Gând amar ce nu -mi dă pace
Se duce şi se întoarce
Îl trimit săgeată-n vânt
Se întoarce tremurând

Îmi aduce veste rea
Că tu eşti cu-altcineva
Şi săruţi un trup firav
Cu miros dulce suav!

Gândul meu cel amăgit
Primăvara a venit,
Alt fir verde e în iarbă,
Tu, cu soarta te împacă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strună de amăgire

Când joci la două capete
in iubire
eşti ca o strună prea strunită
şi un capăt va ceda
lovindu-te cu toată durerea
căpătului amăgit
şi nu o vei simţi imediat
ci când îi vei auzi cântecul
de arcuş răsărit
din struna înlemnită
din metalul rece al amăgirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de fibră

Călare pe un lup albastru
Prin codrii de sticlă sihastru
Imi cânt balada celui ce sunt
Şi nu mă cred niciodată sfânt

Sunt demon din florile de tei
Ce-şi caută culcuş în poala ei
Rătăcit flămând prin ram de fibră
Ce pare-n amor scurtătură

Năvodul de ceaţă împletit
Celor ce au de amăgit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postit carusel

Ne furăm singuri, şi atroce
Ne ştampilăm ursuzi condamnarea
Ascunşi în cabine transparente
Ragem cu putere, meritând pedeapsa

Călăriţi de noi pe noi cu nebunie
Jucăm traşi de sfori iluzive
Ne-mbătăm... mâine va fii mai bine
Azi numai există... a fost vândut

În bâlciurile minciuni din trecut
Pe acadele cu gust amăgit
În lanţuri ne legăm şi învârtim
Caruselul pentru care noi postim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina verde

Ca-ntr-o joacă, roteam
braţele ferigii
peste armura-ţi închipuită.

De departe, cuvintele tale alunecau
precum melcii
dintr-un timp amăgit.

Împrejur, ghiceam cu uşurinţă
spasmul siluetelor de fosfor
urmând-ne în noapte.

Fermecător,
pe umerii noştri dezgoliţi
se clatină o lumină verde,
tulburătoare.

Cine se mai recunoaşte oare-n trecut,
iubind?

[...] Citeşte tot

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?...

Vrei să ştii dacă sunt bine?
Vrei să ştii dacă îmi pasă?
Timpul stă acum cu tine,
Adormit la mine-n casă.

Nu mai pregeta pe culmi,
Nu mai aştepta pe stânci.
Vântul bate peste lumi,
Amăgit de şoapte-adânci.

Nu mai stinge iară focul,
Nu mai reînnoda trecutul.
Universul schimbă locul
Şi ne-arată azimutul.

Vrei să vezi ce se întamplă?
Vrei să simţi şi tu cum este?
Mâna pune-o pe la tâmplă,
Dezmierdând-o c-o poveste...

poezie de Liviu Reti (3 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!