Aiurea!
a apărut un cer mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele
se revarsă amintirile inundă depărtările orei
supusă ca un câine în zvârcolirea pământului îmbătrânit sub jocul tălpilor
trecut în fiecare noapte cu tine
dincolo de dragoste
cerul se răstoarnă peste această lume
păsări mari și lacome se-ntind peste trupul pământului
iubirea se prăbușește toată în sine
ca un blestem pe care-l port drept destin
să nu fim triști
să ne apropiem cu grijă de cuvinte
să nu le sângerăm auzul rănile dor
cade ninsoarea în ferestrele sufletului orb
ce frig ne coboară în noapte
adu-mi liniștea vreau să aud ninsoarea
vorbind la masa cuvântului plin de lumină
aerul șade deasupra abisului
o pasăre purtată aiurea în larg se agață de rădăcinile întunericului stârnit de nu știu cine
pe cerul mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu mai ești aici
soarele din vară a îmbătrânit
are razele obosite
sus muntele cântă orizontul
aripa a căzut frantă pe-o piatră
rănită
nu mai ești aici
și-i timpul toamnei peste an
mă uit la păsări cum zboară cerul
mă uit cum se zbate orb văzduhul
în vultur
acum mă prăbușesc din înălțimi
pentru că nu mai ești, eu
pentru că nu mai ești, aici
și-n noapte plâng întunericul din mine
o lumânare crede-mă mai vreau
o ultimă lumină
ceva îmi spune că-n timpul tău
reală-i iubirea, crede-mă
nu fugi de mine
nu fugiți voi, zile
nu lăsați să plouă cu gânduri în mine
niciodată nu voi mai fi
este timpul iubirii, a trecut vara
acum tu nu mai ești, eu
acum tu nu mă mai știi
nu mi-a mai rămas să iubesc
decât pentru todeauna
numai iubirea
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre zbor sau poezii despre vulturi
ia loc, Singurătate!...
ia loc, Singurătate!
e frig în această viață de imagini șterse
exil nostalgic cetate episcopală ne-a prins
țesem pânza clipei mohorâte rembrandiind ca-ntr-o stampă
avem deasupra stele dedesubt întrebări
suntem împovărate de ceață uneori de cîte un zbor
sub poarta inimii sub ninsoarea ei
ochii proptiți de aer pleope
între cuvinte norii cu ochi
vii ne poartă la tâmpla
unui cer îngândurat.
ia loc, Singurătate!
nu suntem singure pe câmpiile de gheață o lume
de lacrimi se stinge sub gânduri arhi-tectonice eterne
ca și moartea piramidei o tristă
privire ne-apasă ne frânge!
aprindem lumânări
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre nori, poezii despre ninsoare, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
Ce frumoasă ești
Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Țurțurii în plete vor suna.
Hai să fim doi oameni de zăpadă
Ridicați de brațe de copii,
Care-n frig și ger mai știu să creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă ești în prag de vară,
Când miroși a mere ce se coc,
Cerul în ființa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nțeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopți,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copți.
Să înveți, iubito, să te bucuri
Că ți-am dat din jertfă un destin,
Și că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
Ce frumoasă ești în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta ușoară,
Tu, cu muguri, bluza ți-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri și de frunze
De la cine să învăț să-l gust?
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre învățătură, poezii despre struguri, poezii despre țurțuri, poezii despre zăpadă sau poezii despre superlative
Ecou de toamnă
Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci,
mă inundă un potop de vagi sentimente,
s-au depus în mine precum sedimentele,
mă duc în valea cu suspine și tristeți.
Amintirile tale sunt frunze îngălbenite,
desprinse parcă din pomul timpului perfid;
S-au așternut în mine sterpe dorințe,
aud ecoul toamnei...
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre galben, poezii despre frunze sau poezii despre dorințe
Noapte la masa de scris
ore lungi le petrec la masa de scris
vesele cuvinte îmi străbat ființa
în toamna vieții un vis mi-este promis
care să întregească toată conștiința.
în inimă dezvolt sentimente de pace
este menirea mea în acest univers
însămânțez în lume slovele dibace
să schimbe purtarea îngerului pervers.
melancolică-n galben romantică în verde
trăiesc natura toamnei longevivă vivace
îngerii de veghe vreau să mă dezmierde
să trec peste abisuri puternică locvace.
nici o amintire în mine nu se pierde
insomnia nopții muguri de lumină se preface.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre noapte, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre verde sau poezii despre schimbare
E noapte tarziu...
E noapte si vantul bate mai rece
pe trecatorul care va trece
in noaptea adanca pe-aceasta strada,
unde e ploaie si viata-i amara.
E noapte si ploaia bate mai tare
peste pervaze de dormitoare.
E noapte rece si cerul vegheaza...
sub plapumi calde mai toti viseaza.
E noapte si luna, nu vrea sa mai plece
nici razele-i dalbe in jos sa le-aplece,
e noapte in zare, e noapte departe
dar mie somul vise nu-imparte.
E noapte si-acolo la tine-n mansarda
dar atmosfera ta e mai calda,
e noapte adanca, e noapte ce-ascunde
mana straina ce-ti cade pe frunte.
poezie de Elena Enache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre atmosferă sau poezii despre alb
E iarnă señora ai grijă
orașul pare un cer răsturnat
oamenii
asemenea unor pâlcuri de păsări/zidite în zbor
ignoră căderea
totuși
e iarnă señora/ai grijă
moartea
bate cuie-n pereți
agață bulendre peruci/ nelipsitele-i sfori
scaune goale își țin de urât
mimează inutile conversații
la subsol
conducte sparte abur/aer
puțin
în iarna asta
ninge sacerdotal
señora/ ai grijă
ninsoarea
e un alfabetar pentru frig
pe întuneric
vinul inundă buza paharului
mișcări tectonice înfioară pieptul
îmi plimb degetele peste nudul tău
parfumat
te-aprinzi
casa noastră o ia la vale drapată în ruguri
totuși
e iarnă señora
alunecăm și noi
ai grijă la tâmple
sunt albe
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre vin sau poezii despre plimbare
Copacul
Înalt și-ngândurat ca visătorul,
Stând între cer și-ntre pământ stingher,
Crescui și eu din veșnicul mister
Din care toate își pornesc izvorul.
Când seva urcă-n trunchiul meu de fier,
Adâncul îmi trimite-n foi fiorul
Și simt că-n mine năvălește dorul
Pământului de-a fi mai lângă cer.
Iar cerul peste vârful meu se-ndoaie
Și svonuri tainice din infinit
O gură fac din fiecare foaie.
Și-n freamătul de foi nelămurit,
Cu șoaptele veciei se-ntretaie
Suspinele pământului trudit.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichifor Crainic despre înălțime, citate de Nichifor Crainic despre visare, poezii despre infinit, poezii despre gură, poezii despre fier, poezii despre dor sau poezii despre copaci
Povestea toamnei noastre
Cad ultimele frunze din ram,
Eu mă încăpățânez să te am,
Storul pleoapei m-ascunde în noapte,
Cu lacrimi și vise vrea să m-adape.
Se tânguie-n noapte copacii de sticlă,
Și dor... tăcerea și gândul
Fiorduri la ceas de durere,
Clepsidră ascunsă în noapte, de neagră tăcere...
Mai ninge și lacomi, trec vulturi la margini de dor,
Lumină și taină cușete în tristul poem,
Mi-e frig și mi-e teamă și cel mai adesea mi-e somn,
Căci viața îmi este de-a pururi, jar și blestem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre încăpățânare, poezii despre somn sau poezii despre poezie
Lumina verde
Ca-ntr-o joacă, roteam
brațele ferigii
peste armura-ți închipuită.
De departe, cuvintele tale alunecau
precum melcii
dintr-un timp amăgit.
Împrejur, ghiceam cu ușurință
spasmul siluetelor de fosfor
urmând-ne în noapte.
Fermecător,
pe umerii noștri dezgoliți
se clatină o lumină verde,
tulburătoare.
Cine se mai recunoaște oare-n trecut,
iubind?
Peste câmpul cu iasomie
vântul aduce spre împăcare
eșarfe albastre.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vânt, poezii despre jocuri sau poezii despre fosfor
Cântec rotund
ploaia cade peste mine, peste pietre, pe asfalt.
orizontul e o dungă. tocul meu mult mai înalt
decât limba unui clopot, decât ritmul cardiac.
noaptea rece mă trezește ca un zbor de liliac.
ploaia cade peste mine, peste iarbă, pe pământ.
orizontul e o sfoară, zarea lumii un veșmânt.
gândurile mele cercuri pe a lacului oglindă,
ostenite în privire păsările se perindă.
ploaia cade peste oameni. cerul este un bijoi.
e duminică, e vineri sau o altă zi de joi.
orizontul? puncte... puncte... zarea lumii un popas.
gândurile cercuri-cercuri. eu sunt vârful de compas!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre ritm, poezii despre muzică sau poezii despre gânduri
Gust liniștea
Lumina mi-a înghețat pe trup,
în diminețile când îmi căutam
amintirile...
Azi, am împachetat iluziile
și le-am vârât sub nori,
nu mai vreau să aud zgomotele
unor vise ce mă obosesc...
Deschid pleoapa sufletului
și văd pe retina clipelor cum
nemărginirea ne înnoadă firul vieții.
Dorul îmi învelește tăcerea -
tremur de dragoste.
Încep să simt emoțiile pictate
de visurile unui copil,
pierdut în jocul iubirii,
în apusuri sărutate de îngeri.
Gust liniștea ca pe un nectar
ce se prelinge pe buza nopții
Mi-e cald, mi-e frig, mi-e dor
Iubesc!
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Dor și doare
Neștiutoare sunt, nu știu ce e iubirea
Atâta dor ascund, și să te am aș vrea,
Să îți sărut buzele, și să te alint
Cât dor ascund în mine, și cât te vreau de mult.
Și te chem în șoaptă, îți mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele șoapte
Am să-ți hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.
Cât dor ascund în mine, și cât îți vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poți tu ce este fericirea
Să știu dacă din cer un înger a coborât
Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Și ce este iubire la soartă așteptăm,
Cuvintele sunt puține, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.
autor. Georgescu Elena
poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obstacole sau poezii despre ignoranță
Ninsoarea acoperă, nu vindecă rănile pământului.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre ninsoare
Scrisoare de bun rămas
Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Și dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut...
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric și de frig
Și nu mai vreau să știu până la sfârșit
Cine-a iubit frumos, cine-a greșit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin și prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Vântul și fracul
Privit-am peste cer
Cum Soarele se răsfață,
În oglinda sufletului său,
Alintând apele și aerul...
Se lasă invitat
De păsările cu frac,
Ce au pornit dansul
În ritualul rândunicilor albastre...
Valsând aerul,
Aerul valsând vântul.
Cerul lovea cu binecuvântari
Și Soarele alerga Lumina sa,
În valsul privirilor
Și în dansul stelelor,
Ce în fiecare noapte
Invită Luna și milioane de suflete
Să danseze dansul fericirii,
Ce curge în ritm de muzică,
Peste păsările cu frac
Ce valsează aerul...
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals sau poezii despre răsfăț
Au fost amprente...
Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniștită,
Răsfățata lună plină
Râde în a ei oglindă.
Din balconul Mioriței
Fermecați privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă își spală
Pletele și umbra în râu.
Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
De o bufniță ce-n noapte,
Pe deasupra i-a zburat.
A fost noaptea noastră,
Doar tu o cunoști,
De ne-a fost interzisă...
Am fost doi copii proști;
Dar am scris-o în stele,
Cu versuri de foc, ca marii poeți,
Îndrăgostiților, povestea noastră
Să le-aducă noroc,
Căci iubirea e viață sfântă,
noblețe, putere.
poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre râs, poezii despre păr sau poezii despre câini
Ninsorile alină
Te frământ de-o săptămână-n suflet,... mi-e greu să spun, de-o viață!!! Cum aș putea să te conving că am respirat atâta viață
făr' de tine, cu inima pe jumătate moartă, ce adormea în fiecare
noapte cu bătăi fugare prin lume, sperând că poate, poate,
o să te întâlnească... Dragostea mea.
Da, inima naște așteptări, cu care se luptă toată viața!!!
Te frământ de-o săptămână-n inimă, te plimb în sus, te plimb
în jos, te-amestec în sânge, te-ncălzesc apoi în răsăritul soarelui,
te cobor și te leg de raze, să poți pleca odată cu el... spre apus.
În zadar!!! Când mila și iubirea prind rădăcini în suflet, trebuie să
înțelegem că vom pleca cu ele, la cer. Dar... când? Câte ceasuri
voi cumpăra până pe ultimul drum? Câte ceasuri am să te frământ, si câte zile ai să trăiești în mine, tu?
Am așteptat nerăbdătoare Iarna, cu speranța că ea poate
să-mi aline durerea atât de mare, mare cât o livadă de caiși
în care se bat florile unele pe altele, și fac un jaf... de petale, pe care se odihnesc
apoi păsări, obosite de drum și de dragoste, respirând
și-adormind în jarul Soarelui vărsat peste toată suflarea
pământului. Așa îmi simt sufletul după o zi trăită fără tine, cu toată natura ce-mi mângâie suflarea, până se coboară Luna
cu surâsul ei atât de melancolic, o vrăjitoare a gândurilor,
a sentimentelor, ce te duce și te-ntoarce, prin tot Universul,
prin toată tinerețea, prin toate amintirile ce-ți învie în iriși
lacrimi de dor și mâhnire, că nu te-ai priceput sa-ți iubești
sufletul... la timp.
Înlăcrimată m-așez pe pragul ușii, astăzi, ca și în alte ierni,
să privesc cerul tămâios și parfumat de brazi, de unde aștept
să curgă ninsorile ce-mi poate alina această singurătate,
Singurătatea ce mă săruta în fiecare clipă, neobosită, pe gură.
Mă sărută și-mi fură tot zâmbetul, tot zâmbetul născut in ziua
când te-am întâlnit pe tine, Dragostea mea.
Era, Primăvară! Toți zarzării se trezeau și-adormeau cu noi,
în concertul păsărilor ce cântau, parcă, pentru o nuntă ce nu
avea sfârșitul pregătit.. A fost!!! Acum, e Iarnă!!! Au trecut mulți ani.
Am îmbătrânit așteptându-te pe tine, așteptând ninsorile,
ce au în ele ceva magic, dulce, și liniștitor, pentru inima mea.
Am așteptat această Iarnă ca pe o minune, ce poate să înghețe
streșinile, dorurile, așteptările, gândurile călătoare, ce-ating morții,
după care plângem o viață întreagă. Sper să-și facă treaba această Iarnă atât de mult așteptată.
Ah, ninge!!! Sper să te pierd în ninsoarea acesta Dragostea mea!
Mă doare... și-această dorință, dar altfel nu știu cum aș putea
să trăiesc până la Primăvară!
Mă voi ruga la Dumnezeu în fiecare seară, pentru a ține în frâu
un derbedeu ce mi-ar putea face probleme, un vânt ce mi-ar spulbera omătul in privire si-n suflet, aducându-mi din trecut
toate amintirile cu tine, în care eu te iubeam făr' de cuvinte, în cântul ploilor de Primăvară, în care vântul se scutura bucuros
de noi și Iubirea noastră. De el am teamă, acum! Dar o să merg
pe vârfuri până mă atinge scutul Dumnezeului meu, scutul ce
poate să mă apere de orice forță a naturii, supărată pe mine
de nepriceperea mea, de-a te păstra ca pe un talant primit pentru
toată viața, singurul meu dar prețios, ce l-am pierdut din brațe,
într-o zi în care cerul mă bătea pe umeri, spunându-mi la ureche;
Cod galben! Pregătește-te de vreme rea!
Nu am deznădăjduit! Am știut că ninsorile alină orice rană prin
Iubirea Celui ce le-a făcut să mângâie fiecare suflet rămas în grija Lui.
poezie de Adelina Cojocaru (7 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
De drumuri lungi și aspre obosit,
La capătul pământului, în soare,
Pe țărmul mării cald am poposit,
Ca toamna, niște pasări călătoare.
Înalte valuri fiare mari de plug
Spumoase brazde peste țărm răstoarnă.
Ca niște lanuri grele care fug
Din zare marea-ntreagă se întoarnă.
Vreau singur să pornesc în larg, și parcă
Să-mi desfășor tot sufletul în vânt,
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
Cu ancori grele prinsă de pământ.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci, poezii despre arat sau poezii despre Soare
Te port în mine
Te port în suflet, ca pe-un vas de preț,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceți,
Te port în trup, în sânii albi și grei,
Cum poartă rodia sămânța ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfințit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Și port la gât, neprețuit șirag,
Strânsoarea cald-a brațului tău drag.
Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
În cer înalt de noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poamă aurită de smochin,
Te port în brațe, horbote subțiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu și-n vis.
poezie celebră de Zorica Lațcu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre sâni sau poezii despre smochine