alerga

Soldatul alerga în cerc

Soldatul alerga în cerc în jurul inimii ca un nebun.
Îmi purta printre mărgele ochii talisman la gât.
Fâlfâiau buzele mele zob
sub tresele lui în bătaia de tun.
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii
de timpuriu
pe timp de pace
atât de mort într-un mormânt
dar de vechime viu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ca o carte

Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Şi eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.

Priveam stânci, munţi, dealuri
Şi mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Şi nu mă săturam să mă mai uit.

Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Şi lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuşi Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmă alerga

fără să facă zgomot şi se vedea
semiîntunericul era până la brâu
lingea apa rece de spuneai că are
o sete diabetică care îşi făcuse
un fel de culcuş în gura lui ştirbă
simţea ruşinea cum a trecut prin
corpul lui slab uitat de ani
uneori limpăia câteva glume sau
un sirop verbal îngrozitor de fals

în timp ce alerga o luase pe drum
ocolit de lumina felinarelor
ajunsese într-o hală de procesat
idei extravagante agăţate pe ultimul
vagon de dormit de tablă ruginită
în timp ce vântul şuiera în locul
locomotivei trase de dulăii albi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul unui nonsens

mereu aşteptăm ceva,
sau altceva,
o cauză mai dreaptă, o luptă, o iubire,
o moarte mai rapidă,
o groapă mai adâncă,
o dragoste eternă,
o vară mai blândă,
o bătrâneţe uşoară,

ieri părea a fi o zi
mai rea decât alaltăieri,
nu suntem niciodată mulţumiţi,
nu putem alerga
după două vieţi în acelaşi timp,
am putea alerga singuri
după nimic
în fond,

am văzut un moş care
părea mai tânăr în spirit decât mine,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

De noi depinde fericirea...
Nu vrem a alerga, desprinde
Pe drumuri noi, necunoscute
Temându-ne de amăgirea

Găsită in trecuturile
Rămase in lanţurile
De prin amintirile... noastre
În iluzia zilei de mâine...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscol

Gheţari topiţi, oceanele fărâmă în nori de fulgi,
Lăsându-i moi să pice, să îngheţe în alţi gheţari,
Dar hulă se răzbună, cum suflet vrei să smulgi,
Când poartă blândul, moale în ţepi, de rocă, tari.

Alergă tot, nebun, ce-i numai alb fâşii,
Tot ce era o apă, ce-a uitat gravitaţie
Şi-o duce vâjâind, nebună, fără a şti
Unde s-ajungă mal, troian de-o aberaţie.

Zici că natura nu-i din păsări, pomi, din ciute,
Să fie atât de crudă, să-şi urle răsuflare
Până a frânge trupuri, din viforul ce-ascute
Tăişuri, brăzdând câmpuri, s-acopere cărare.

Alergă praf de gheaţă, ca de călău secure,
Să înfigă în carne vie pumnal de harakiri,
Răbdat pân' la prăsele, răcind şi oase dure...
E iarna ce-şi vrea alb... cristalele ei, mirii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servind la două prăvălii

Nu alerga pretutindeni în lumea asta
Căutând o gaură în care să te ascunzi,
Sunt fiare sălbatice în fiecare grotă!
Dacă trăieşti cu şoarecii,
Vei ajunge în ghearele pisicilor.

Încearcă să eviţi locul capcanei feroce,
Ţine deschisă numai prăvălia
Unde nu se mai vând ace de pescuit.
Tu eşti peştele care înoată liber în unda limpede.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul văzut dintr-un car cu boi

dintr-un car greoi tras de doi boi
oprit pe dealul şimnicului de sus
ochii copilului încă împuşcau privighetori
mai trăsese cu praştia după heruvimi frumoşi
sau după fetele din sat întoarse de la şcoală în amiezi
acum avea braţele prea mici să cuprindă oraşul
ce dormita leneş în braţele miriadelor de stele
şi de luminiţe, despre care auzise
-c-ar fi ca un animal viu -
simţise până atunci oraşul ca pe un munte uriaş
pe care trebuia să-l urce...
în car, inima lui crescuse ca un glob mare de foc
putea s-o arate tuturor, din loc în loc
doar pământul îl alerga beat prin stele
sângele îi fierbea în copilăreştile vene
înghiţea felii mari de aer proaspăt
fără gustul colbului de la el din sat
cunoscuse doar pârâul lunecos şi rece
unde înotau peştii săi mici
şi bolovanii câmpului fierbinţi

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servind la două prăvălii

Nu alerga pretutindeni în lumea asta
Căutând o gaură în care să te ascunzi,
Sunt fiare sălbatice în fiecare grotă!
Dacă trăieşti cu şoarecii,
Vei ajunge în ghearele pisicilor.
Încearcă să eviţi locul capcanei feroce,
Ţine deschisă numai prăvălia
Unde nu se mai vând ace de pescuit.
Tu eşti peştele care înoată liber în unda limpede.

poezie de Rumi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi

Bărbatul a căzut de pe scaun şi s-a spart.
Paharul
s-a ridicat de pe masă şi
a strigat...
Mai vreau unul!
Mai vreau unul!
Nota plângea iar chelneriţa
îşi rupea mâinile.
Duhnea
a miros de om
Oglinda mă cinstea cu o privire rătăcită
Găleata mocăneşte ploua!
Umbrela alerga fericită. Trăia!
Desfăcută trăia!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!