Sensul unui nonsens
mereu așteptăm ceva,
sau altceva,
o cauză mai dreaptă, o luptă, o iubire,
o moarte mai rapidă,
o groapă mai adâncă,
o dragoste eternă,
o vară mai blândă,
o bătrânețe ușoară,
ieri părea a fi o zi
mai rea decât alaltăieri,
nu suntem niciodată mulțumiți,
nu putem alerga
după două vieți în același timp,
am putea alerga singuri
după nimic
în fond,
am văzut un moș care
părea mai tânăr în spirit decât mine,
nu a vrut să-mi vândă pontul,
alt moș mi-a arătat apusul
și m-a întrebat dacă am idee
câte răsărituri,
câte sensuri,
câte dimineți fără sfârșit
s-ar putea afla dincolo de
moartea oamenilor,
părea un fel de patriarh,
poate era un fel de sfânt
atotștiutor,
- ți-ai imaginat vreodată
sensul
unui nonsens?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre viteză
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Subiect tabu
mă uit în jur și nu mai cred
în nimic,
de cele mai multe ori jelim
propria durere,
poate lucrurile sunt orânduite în vreun fel,
poate nu suntem la mila destinului,
nu știu de ce,
mai demult linia orizontului
mi se părea senină și dreaptă,
astăzi se frânge parcă într-un zbor
de albatros rănit,
vine un moment în care începi să pierzi
treptat
câte un prieten,
câte o onomastică,
câte o iubită,
câte o înmormântare
de părinte,
când începi să-ți pierzi mințile,
când auzi despre boli crunte și
bătrâneți chinuite,
când ai vrea să crezi cu disperare în ceva
chiar dacă nu credeai și nu te temeai
de nimic,
în inerția noastră uităm a onora viața,
credem că îi vom avea lângă noi pe cei dragi pentru
totdeauna,
moartea e un subiect tabu despre care nu vorbim,
prinși în durerea noastră jelim,
odată linia orizontului mi se părea clară,
astăzi cerul are culoarea pământului,
nu știu de ce confund tot mai des
amurgul cu răsăritul,
nu știu,
poate până la urmă
orice sfârșit este doar
un nou început.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre durere, poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre tabu sau poezii despre promisiuni
Lumea ca o carte
Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Și eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.
Priveam stânci, munți, dealuri
Și mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Și nu mă săturam să mă mai uit.
Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Și lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuși Dumnezeu.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trenuri
- poezii despre stânci
- poezii despre religie
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cărți
Dincolo de...
Eu... sau ce pot spune despre mine,
Câte vieți am rătăcit să te întâlnesc,
Câte vise, câte nopți te-am așteptat,
Cât nu am putut să mor pentru tine?
Nici nu mai știu cine sunt... uneori,
Nici ce flori ți-am dăruit în acea zi,
Parcă erau... trandafiri de ziua Ta,
Cu ce fiori ți le-am mai oferit atunci!
Parcă era ieri, doar un alt anotimp,
Un simbol în Tot ce Eu am tot iubit,
Părea un răsărit în acea dimineață,
Ce chip de fată, ce zâmbet, ce...!
Ce zi de neuitat, mă urmărește chiar...
Chiar și acum îmi răscolește toate...
Toate gândurile mele-s toate ale tale,
Toate visele se sting doar cu tine!
Mă voi stinge într-o zi fără de... tine
Și poate chiar Tu mă vei reaprinde
Dincolo..., dincolo de Tot, de infinit
Dincolo de moartea încă neavenită!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre simbolistică sau poezii despre noapte
Putem descoperi că, fără intimitate, comunitatea poate părea mai degrabă opresiune decât apartenență, în timp ce intimitatea fără comunitate poate părea mai degreabă singurătate decât sentimentul de "a fi tu însuți". Am putea spune, prin urmare, că suntem noi înșine împreună cu ceilalți în grade diferite, cu toate bucuriile, plăcerile, speranțele, dorințele, frustrările și constrângerile ce însoțesc condiția noastră de ființe umane. Astfel, prietenia cu noi înșine înseamnă că trebuie să fi devenit deja prieteni cu alții.
Zygmunt Bauman în Gândirea sociologică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre intimitate, citate despre timp, citate despre singurătate, citate despre plăcere, citate despre dorințe, citate despre devenire sau citate despre bucurie
Așa cum apa nu se poate transforma decât dacă o cauză determinantă o aduce într-una sau alta dintre aceste stări, nici omul nu poate face ceea ce crede că-i stă în putere, decât dacă niște motive particulare îl determină în sensul respectiv. Până la intervenția cauzelor, orice gest îi este imposibil, dar, o dată ce ele intră în joc, individul nostru trebuie, la fel ca apa, să acționeze după cum o cer împrejurările corespunzătoare fiecărui caz. Abia după intrarea în joc a unui motiv ne putem decide într-adevăr, iar atunci trebuie s-o facem, dacă nu cumva se prezintă un motiv opus încă și mai puternic, în cazul în care ar exista așa ceva. Ideea că un individ ar putea acționa cumva fără ca vreun interes să i-o ceară e la fel de absurdă ca aceea că o bucată de lemn s-ar putea rostogoli înspre mine fără a fi trasă de o sfoară.
Arthur Schopenhauer în Lumea ca voință și reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lemn, citate despre jocuri, citate de Arthur Schopenhauer despre jocuri, citate despre imposibilitate, citate de Arthur Schopenhauer despre imposibilitate, citate despre existență, citate de Arthur Schopenhauer despre existență, citate despre apă, citate de Arthur Schopenhauer despre apă sau citate despre absurd
Anxietate postdeprimitivistă (!)
Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obișnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obișnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obișnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obișnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea și cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îți acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea și moartea sunt fără de mine
Cum este Moș Crăciun
Fără Nașterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ți fie mai frică
Decât de faptul că ești om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu ești, poate, Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre încurajare, poezii despre naștere, poezii despre existență, poezii despre creștinism sau poezii despre Moș Crăciun
Apăsarea amurgului
parcă aș sui un munte
macabru
în fiecare zi tot mai grea
mi se năzare cărarea
întunerici îmi străbat mai acut
decât ieri
căutarea identității profunde
pietrele salută scrâșnind
sub apăsarea amurgului
niște crengi descărnate de vise
îmi împovărează spinarea
într-un perpetuu supliciu
al senectuții
tot mai jos mă aplec
după oasele zilelor rămase
într-o trecătoare
o proiecție bizară e trecutul
privit
dintr-o vale adâncă
dintr-o umbră
mai demult apusul părea
o candelă celestă aprinsă
spre lume
azi e o vâlvătaie care se apropie
meschin
cu furișări de infern
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre văi, poezii despre prezent sau poezii despre iad
Tratament
La Sovata, bunăoară,
După câte s-ar părea,
O femeie, chiar ușoară,
Poate să devină... "grea".
epigramă de Ion Moraru din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre femei sau epigrame despre devenire
La vârsta de cinci ani, rTe-hu deprinsese deja temeiurile artei de a alerga. Oricine poate alerga un sfert sau o jumătate de ceas, dar nimeni, în afara alergătorilor tibetani, nu poate alerga fără întrerupere vreme de luni de zile sau, dacă e nevoie, vreme de veacuri (organismul unui alergător nu se uzează atâta timp cât el aleargă; prin urmare, el n-are cum să moară de moarte naturală, ci va sfârși, mai devreme sau mai târziu, prin a fi ucis de ceva anume).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre zile, citate despre vârstă, citate despre ceas sau citate despre artă
Lia: Să lăsăm chestiile astea. Tu ce-ai mai făcut?
Ly: Nimic, ca de obicei.
Lia: Ca de obicei, adică ți-ai petrecut timpul cu Mihăiță. Am sau nu dreptate?
Ly: Cam ai... Totuși, am aflat de la el o mulțime de lucruri interesante despre Terra. Și o studiez în continuare; e o planetă minunată, fascinantă! De abia aștept să ajung și eu acolo, deși mai e mult până atunci.
Lia: Destul de mult. Și dacă vrei să afli cât mai multe lucruri interesante despre Terra, ar trebui să-ți petreci o bună parte din timp și cu Nis, să stai pe lângă el; oricum e el mereu singur și nu-și găsește o ocupație.
Ly: Nis?! Tipul cel înalt?!
Lia: Da, el...
Ly: Și de ce să petrec o parte din timp cu el?
Lia: Pentru că e geograf, de aia. El chiar știe foarte multe despre Terra, mai mult decât oricare dintre noi, de fapt, mai mult decât noi toți la un loc.
Ly: Serios, chiar știe?! Privindu-l, nu pare...
Lia: Ce tot spui?! O părea el aiurit, dar e specialist în domeniul lui, altfel nu s-ar putea...
Ly: Ah, înțeleg... Poate că o să-l întreb și pe el câte ceva, dar altădată. Deocamdată, prefer compania lui Mihai.
Lia: Desigur că-l preferi pe Mihăiță... Și el ce mai face?
Ly: El, cu supercomputerul lui... E mereu ocupat.
Lia: Evident, la cât e supercomputerul vostru de mare și la câte informații conține, nu-i de mirare... Dar ce informație foarte importantă a aflat Mihai și vrea să i-o transmită lui Luci? Din întâmplare, nu știi despre ce-ar vorba?
Ly: Habar n-am. Mie nu mi-a spus nimic. De fapt, nici nu l-am întrebat. Poate o să-l întreb, cât de curând.
Lia: Cum vrei...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre informații, citate despre înălțime, citate despre planete, citate despre geografie, citate despre dreptate, citate despre Pământ sau citate despre Mihail
Bulgărele cu mustăți
Sunt un câine pe care nu-l mai iubește
nimeni
de aceea stau lângă strachina mea
pe care cade bruma
și a devenit la fel de ruginie
ca frunzele pe care
doar vântul le mai ține
înainte de a îngroșa pământul.
Zilele au devenit din ce în ce
mai puțin luminoase
trec una după alta
fără a mai aduce nimic în plus
afară de amintiri.
Am fost odată fericit
curtea prin care alergam
mi se părea cea mai frumoasă grădină
din câte pot exista
ascultam pașii stăpânilor mei
ca pe o declarație de dragoste.
Acum nu mai aud decât asprimea
din glasurile lor
când mă strigă din pragul ușii
ca să-mi arunce un os.
I-am iubit așa cum numai un câine
poate iubi
numărând ceasurile lungi
de așteptare
până la momentul întoarcerii.
Curând va sosi iarna
fulgii de nea o să-mi umple
strachina
ca niște bănuți
iar eu mă voi transforma
într-un clovn de zăpadă
cu tichia pusă pe cap
care pe nasul-morcov are mustăți
și vântură zăpada
cu coada
poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre superlative, poezii despre mustață, poezii despre lumină sau poezii despre iarnă
Aș putea trăi fără iubire?! Oare aș putea trăi într-o permanentă noapte?! Aș putea să trăiesc o iarnă eternă?! Aș putea aprecia noaptea, dacă nu ar exista ziua?! Nu cred! Pentru mine iubirea înseamnă însăși viața! A iubi înseamnă a trăi, a respira, a mă înălța către divin, puțin câte puțin, cu fiecare mângâiere pe care o ofer sau o primesc, în iubire mângâierile sunt picături ale divinitații. Prefer moartea decât o viață fără iubire!
citat din Rita Drumeș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Rita Drumeș despre viață, citate despre iubire, citate de Rita Drumeș despre iubire, citate despre noapte sau citate despre iarnă
Tulburare a dimineții
într-o zi mi s-a părut că erai tu,
așteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
orașului,
prin fiecare tulburare a dimineții,
da, cred că erai tu,
nu pot să mă înșel,
chiar dacă nu mai știu cu siguranță
când e postul Paștilor
sau când e sâmbăta morților,
aș putea să-ți spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aș putea să-ți spun câte păduri mai au copacii
rupți de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheață,
ți-aș putea spune câte țigle mi-au mai rămas
pe casă,
nu,
nu am înnebunit,
doar că uneori câmpiile devin albastre,
așteptându-te.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre siguranță, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre oraș sau poezii despre gheață
Întâlnirea cu iubirea
M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceață,
Și-am vrut să-l iau de mână și să-l conduc în viață.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există așa ceva în realitate
Și dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea ființă, i-am răspuns, există și are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertății sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei pași țin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu știu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceața s-a risipit,
Îngerul însoțit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a șoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Și-a dispărut...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre libertate, poezii despre sclavie, poezii despre realitate, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Oricum, deși toate împrejurările exterioare privind-o pe Alice H. sunt nebuloase, încă îmi mai amintesc cum era. Nu propriu-zis la chip sau la trup sau la orice altceva din persoana ei. Era foarte frumoasă, cred, și avea în mod sigur părul roșcat. Nu știu cât de tânăr eram pe atunci, dar mai mult ca sigur că nu eram înnebunit după ea; era ceva mult mai adânc, ca și când mi-aș fi amintit că tânjisem după alt fel de existență, în care nimeni nu putea să subziste în afară de Alice H. Și-apoi, pentru cât timp?
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre păr roșcat, citate despre păr sau citate despre frumusețe
De câte ori...
De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.
N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.
După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.
"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.
De câte ori am încercat
Să ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre minute, poezii despre ezitare sau poezii despre durerea sufletească
Casanova din Craiova
bătrânul Casanova
din Craiova
după ce bea câte o țuică
se aolea mereu
muicăăăă
frațilooor
ce mult am iubit femeia
și aș mai iubi-o și acum
dacă aș avea cum
dar Dumnezeu
n-a făcut chiar totul
pe placul meu
cu bunătatea lui
fără măsură
mi-a dat două urechi
și o singură gură
și mai mult am ascultat
decât am vorbit
și n-a fost rău
mi-a dat doi ochi
și un singur nas
și totuși mai mult am
am respirat
decât privit
dar nici așa n-a fost rău
deopotrivă mi-a dat
câte două
mâini
lucrătoare
și picioare
umblătoare
și deopotrivă la fel de mult
le-am utilizat
și n-a fost rău
și mai mi-a dat ceva
dar aici nu m-a nimerit
invers ar fi fost mai potrivit
mi-a dat la două
numai una
și aia făcând pe nebuna
eu fiind la cheremul ei
și făcându-mă de râs
la femei
lăsându-mă adesea
la mijloc de drum
iar acum
când încă-s viu
negreșit
duc povara acestui gând
de ce-a trebuit
să ne naștem odată
și să murim pe rând
poezie de Alexandru Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre urechi, poezii despre râs sau poezii despre mâini
Uitarea nu era, așadar, altceva decât o formă a amintirii. Dacă n-ai uita nimic, nici nu ți-ai mai putea aminti nimic. Uitarea e un ocean care înconjoară insulele amintirii. În care există curenți, vârtejuri și adâncimi. Uneori apar bancuri de nisip, care se apropie de insule, alteori dispare câte ceva. Creierul cunoaște și el flux și reflux.
citat din Katharina Hagena
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre insule, citate despre ocean, citate despre nisip, citate despre cunoaștere, citate despre creier sau citate despre amintiri
Mă întrebam cu o curiozitate resemnată, cum de nimeni nu a reușit să deslușească strigătul disperat din șoapta mea? De câte ori ar fi trebuit să mai mor, în fiecare zi, pentru ca cineva să poată observa că sunt viu? Ce veșminte ar fi trebuit să port, ce zeghe slinoase, pentru ca cineva să vadă, în sfârșit, că nu sunt decât un prizonier, un proscris, un condamnat la moarte de la care nu mai auzi altceva decât zăngănitul macabru al lanțurilor? Ce cuvinte ar mai fi trebuit să folosesc pentru ca să le deschid mintea celorlalți, pentru a le arăta cum libertatea lor îmi este închisoare rece, întunecată și umedă? Ce ar fi trebuit să mai fac pentru ca ei să se dumirească, în cele din urmă, că sunt altfel, că nu aveam cum să rezist prea mult timp în turma în care m-am trezit pe neașteptate?
Cam care ar fi fost prețul răscumpărării aripilor cu care am fost înzestrat? Cât ar fi trebuit să plătesc pentru a mi se lua plasturele de pe gură, cătușele de la mâini și lanțurile de la glezne? O melodie, două, trei, zece, o sută? Un roman, două, cinci? O sută de poezii sau o mie? Câte piese de teatru și câte eseuri? Oare câte vieți mi-ar trebui pentru a putea plăti prețul eliberării mele?
Eugen Blaj în Exilat în propria viață, XXXIII
Adăugat de Eugen Blaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plată, citate despre cătușe, citate despre întuneric, citate despre teatru, citate despre sfârșit sau citate despre poezie
Destinul ningea în sens interzis
undeva cerul încerca să se înfiripe
din noapte,
zorii erau târzii,
târzie era și lumea s-o mai cuprind,
coroane de mesteceni se învârteau deasupra noastră
într-o conjurație a tăcerii,
noi încercam să ne ținem cu mâinile
ca într-o rugăciune
de coaja copacilor,
de clipa aceea de răscruce,
agonia despărțirii era mai crudă decât
incertitudinea existenței,
cuvintele nespuse mureau încet
pe obrajii de fier,
în goana mea prin aer,
nu mai știam dacă alerg după tine
sau după o părere de rău,
destinul ningea într-un
sens interzis
și iarna se prefăcea în necuvinte.
undeva se închideau porțile unei
cetăți,
iar primăvara murea atât de departe,
încât părea puțin probabil,
vreodată,
s-o mai ajung.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre interdicții sau poezii despre fier