alegoric

Alegoric, rimat cuvânt cu cuvânt

SunT îmbarcatuL într-uN caR alegoriC, îN nesfârşiT
AvânT - speratuL buN- haR metaforiC de-uN trăiT
DE minE; dE truP răvăşiT diN minteA-mI desprinsĂ
PE oricE, cE ruP, spăşiT priN înainteA-mI... atinsĂ.
PoligonuL dE tiR, ce-N piepT m-aM făcuT şi-I pliN dE multE, ce-aM ţintE, E
BalonuL-dEliR... ÎN înţelepT, l-aM umpluT şI reţiN cE pildE-aM amintE, ehE...
DE zboR, însĂ nU mi-aM plătiT ZepelinuL, cE-mI estE şI casĂ şI masĂ!?...
CE zoR!... ParcĂ nU aM citiT; pelinuL, dE amaru-I E... şI rasĂ-I... aleasĂ!
ŞI-acuM miE şI altoR îL dediC; gânD, cE E ursiT categoriC,
OrIcuM... fiE, că-I uşoR să-L expliC, cânD sE ştiE trăiT anatomiC
AmaruL, cE intiM răneştE şI bilA, ceA reA, sE revarsĂ sĂ ardĂ
CoşmaruL, dE legitiM trăieştE... şI milA, eA, ceA, cE întoarsĂ, mĂ scaldĂ!
ChiaR "eU", ceL cE scriU neînţeleS, mĂ ştiU binE, îS fantasmagoriC,
BizaR, greU; ăL dE "ţiU" intereS sĂ reînviU cinE, ce-S... alegoriC!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tango retoric

Cine-ţi mai oferă flori?
Cine te mai scaldă-n ploi de stele,
Cine-ţi şterge uneori
Lacrima tăcerii din cuvânt.

Cine-ţi mai clădeşte-n zori,
Din nisipul somnului castele?
Dacă-i vânt, pe pământ
şi lacrimi nu mai sunt.

Mai ştii, vara cu miros de alge
şi pierdutele catarge
De la ţărmul unei mări?
Mai ştii, şi acel tango retoric
Prin decorul alegoric,
Dintr-un vis fără urmări.

Cine-ţi mai aduce veşti,
Cine mai rămâne lângă tine?
Cine află unde eşti

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumim

alegoric o pungă pe care
cineva ne-a mulţumit că
am cumpărat de la ei
se înfăşoară peste Visul
unui mare poet postdecembrist
pentru că sunt doar două generaţii
cea uitată şi aia nevăzută
două negeneraţii care ne mulţumesc
că am citit de la ei
lăsându-l vlăguit în anonimat
un fel de ţăran global
o himeră născută din libertatea de
a nu vorbi
libertatea de a uita puşca
libertatea de după supraveţuire...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet în ceaţă

alergând bezmetic printre anii furaţi
mă loveam alegoric de spaţiul îngust, uzat
al unei lumi rătăcită în propria inexistenţă
fereastra vieţii capta umbre în neliniştea timpului
pocneau alte gânduri
aiurea, la întâmplare
zăvoarele au închis inimi în piatră
noaptea desenasem cearcăne
sub ochii obosiţi ai sufletului
în amurg, pe ţărmul vieţii
un biet suflet înfăşurat în ceaţă
veghează, căutând răstignirea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul

un om cioplea
într-un ungher de veac
un leagăn
pentru copilul ce mâine venea
lucra şi lucra pe duşumea lumii
aşchii cădeau alegoric pe mâini
undeva, o femeie şi un prunc
un prunc la sânul iubirii
o viaţă sugea viaţă
la sânul cunoaşterii privea un copil
cu ochii împreunaţi zilei ce mâine sosea
ţipa în răsuflarea caldă a sufletului
ei ştiu ce noi încă visăm
Doamne, fă să ne ierte copii pentru păcatele lumii
dă lumină din flacăra inocenţei
ce curge în ochii candizi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

pluteam alegoric în larg, biet catarg ireal
valuri furioase se izbeau de gânduri zălude
se spărgeau dramatic la mal
pe cer ţipau pescăruşii
lacrima cade şi plânge pe ţărmul uitat
de lume, de viaţă, de toate
din zborul înalt a rămas doar o pană
albă pană, rătăcită în larg
pluteşte suav peste ape
în ţipătul dureros al timpului
uitat pe aici, pe undeva, cândva
mă strigă, mă cheamă iar marea
mă scurg în valuri înspumate, în tainic miraj
din zbor a mai rămas un biet ideal
plâng pe ţărmuri mângâiate de mare
trist pescăruş ireal

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

adunând două linii paralele
într-o lume pustie, ireală
am ajuns dincolo de ele
în lumina percepţiei nespuse
am pus pe un taler destinul
pe celălalt nu a rămas nimic
rătăcind la limita cunoaşterii am ajuns în neant
acolo am găsit lumea, debusolată de propria inexistenţă
lumina se sfâşia alegoric în tăceri chinuite
pe zidurile murdare ale cetăţii
îngândurat şi trist am plecat printre aşchiile timpului
de doi bani speranţă
mai departe, cât mai departe
dincolo de lume, de toate
acolo, unde nu este nici întristare, nici durere
decât un etern suspin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

în noaptea aceea
desculţ de gânduri, de păcate
păşeam prin valurile vieţii
mă loveam de stele răzleţe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări şi foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub paşi
uneori îmi aşezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiţi
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înţeles veşnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, păşeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntraşii măruntelor trăiri

ne-mbătăm cu parfumul speranţei
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonaţi în dezordini
râşnim bobul amar al cafelei
înşelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromaţi ai deznădejdii

suntem luntraşii măruntelor trăiri
vâslind spre ţărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri

într-un anume timp devenim
piraţii falselor paşapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
preţios dirijor al emoţiilor

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntraşii măruntelor trăiri

ne-mbătăm cu parfumul speranţei
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonaţi în dezordini
râşnim bobul amar al cafelei
înşelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromaţi ai deznădejdii

suntem luntraşii măruntelor trăiri
vâslind spre ţărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri

într-un anume timp devenim
piraţii falselor paşapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
preţios dirijor al fiecărei emoţii

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!