Dincolo de mine
adunând două linii paralele
într-o lume pustie, ireală
am ajuns dincolo de ele
în lumina percepției nespuse
am pus pe un taler destinul
pe celălalt nu a rămas nimic
rătăcind la limita cunoașterii am ajuns în neant
acolo am găsit lumea, debusolată de propria inexistență
lumina se sfâșia alegoric în tăceri chinuite
pe zidurile murdare ale cetății
îngândurat și trist am plecat printre așchiile timpului
de doi bani speranță
mai departe, cât mai departe
dincolo de lume, de toate
acolo, unde nu este nici întristare, nici durere
decât un etern suspin
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre limite
- poezii despre durere
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre bani
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.