accepta

Ţi-am dat un sărut

Ţi-am dat un sărut,
acela de spui că nu l-ai primit.
Te-aş întreba atunci şoptit,
ce iarnă grea ne-a încremenit?

Te-aş întreba de-ai accepta,
un alt sărut pe glezna ta,
de m-ai lăsa te-aş săruta,
pe pasul tău, pe umbra ta.

Şi dacă tot n-ai accepta,
te-aş săruta doar în absenţa ta.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea seninătăţii

Dă-mi, Doamne, harul de-a accepta cu seninătate
Lucrurile pe care nu le pot schimba;
Curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba
Şi înţelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte;
Dă-mi harul de a trăi din plin fiecare zi în parte,
Şi de-a mă bucura de darurile-aduse de fiecare oră,
De-a accepta greutăţile ca pe o cale către pace şi împăcare,
De-a accepta, cum făcut Isus,
Această lume aşa cum este, imperfectă,
Şi nu aşa cum aş fi dorit-o eu să fie.
Cu convingerea că vei îndrepta toate lucrurile pe făgaşul bun,
Mă încredinţez Ţie,
Astfel încât să trăiesc cu rezonabilă fericire în această viaţă
Şi cu infinită fericire alături de Tine în cea care va să vină.
Amin.

rugăciune de Reinhold Niebuhr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel

Mi-e dor de tine din apus în zori,;
Dar tu, probabil, mă confunzi c-o gară,
Ştii bine, nu trăim de două ori,
Sunt tristă-aproape-n fiecare seară!

Tu revizuieşte-ţi dorul fluctuant,
Dacă iubirea-atârnă-n fir de aţă,
Inima mea nu-ţi dă viză de flotant,
Aşteptarea nu e un mod de viaţă!

Noi suntem jumătăţile pierdute,
Ne căutăm avid, necontenit,
Între patimi avute şi nevrute,
Ne pierdem, ne găsim, la infinit!

Opreşte-te, acceptă ce-i firesc,
Doar tu poţi curma zbuciumul coleric;
Acceptă: mă iubeşti şi te iubesc,
Vino, fă-mi viaţa carusel feeric!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu accepta

Nu accepta aceste ploi târzii.
Mai bine leneveşte. Fă din durerea ta
O imagine-a deşertului. Spune s-a mai spus
Şi nu mai privi spre-apus. Refuză

Să te predai. Încearcă şi-n acest an
Să trăieşti singur lunga vară,
Mănâncă pâinea ta uscată, abţine-te
Să lăcrimezi. Şi, mai ales, nu învăţa din

Experienţă. Exemple: tinereţea mea,
Întoarcerile mele târziu în noapte, ce-a fost scris
În ploile de odinioară. Nu mai contează

Acum. Priveşte-ţi faptele ca şi cum ar fi-ale mele.
Toate vor fi cum au mai fost: Din nou Abraham
Va fi Abram. Sarah va fi Sarai.

*** Biblie – Abram şi Sarai sunt numele iniţiale ale patriarhului Abraham şi ale soţei sale Sarah.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă mulţumesc cu ştiinţa de a accepta

Să mă mulţumesc cu ştiinţa de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mişcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriaşă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
şi pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturaţie
acţiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea îşi face apariţia rapid
şi fug în culise sub paşii actorilor
cortină în faţa altei cortine care
şi ea stă în faţa altei cortine
şi nu ştiu cum se face că în visul vieţii
toate se ridică deodată
şi cad mereu
pe rând

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa te doboară
şi intri în abis,
Când negrul te-înconjoară,
acceptă ce-ţi e scris.

catren de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţii cotidiene

viaţa are preţ
de o clipă
incoruptibilă este
doar moartea
ea acceptă un singur ort
şi acela
plătit în prezenţa
îngerilor.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelelor şi Nefiinţa

Strălucirea stelelor a întrebat Nefiinţa,
"Stăpâne, tu chiar exişti? Sau nu exişti?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Nefiinţa.
A aşteptat să vadă dacă Nefiinţa se va ivi de undeva.
Şi-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranţa că va prinde pentru-o clipă imaginea Nefiinţei.
A aşteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârşit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absenţa Fiinţei,
Dar cum aş putea accepta absenţa Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Nefiinţa există,
Ar putea-o cineva înţelege?"

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nici chiar moartea nu doare
mai tare decât dorinţa
de a iubi sau a fi iubit
dar să nu uităm că şi iubirea
e o moare lentă pe care Dumnezeu
o accepta ca jertfă pentru oameni

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!