accepta

Înţelepţii nu dau răspunsuri

vindecă întrebările
tratează clipele cu infinit
dau suflet cuvintelor
le dăruiesc înaltul
prin rugăciune şi meditaţie
se contopesc cu universul
şi se acceptă

învaţă mai întâi să trăiască
şi abia apoi dăruiesc iubirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supa C

dacă din greşeală cu un ochi
la dinescu ai stors
o portocală-n supa duminicală
de pui poţi
accepta că moartea citeşte ziarul şi află din horo
scoapele naturiste că vitamina
C îi face zilele negre im
posibile şi supa portocalie?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici urc o scară

tot aici nu coboară un altul
nu e trafic nu
pot ajunge paşnic la Tisa
cu oglinzile-ntregi (?!) – doar copacii
trag de mine ca de-un tricou: nu
a fost de mult pe aici un român
cu botul ca nou! –
Tisa
poate acceptă şi lei
atinşi de inflaţie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praful întâmplării

Cărările adevărului
Scutură praful întâmplării
Pe ţambalul iubirii.

Pământul acceptă
Starea poveştii
Modelând veşnicia.

Miezul visului
Pierde numele
Aşteptându-ne.

Aşchiile luminii
Răscolesc ochii
Poemelor
Prin aripi şi flori.

Corabia mea
Încremeneşte
În plânsul lui Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frică

Nu de moarte, ci
De metamorfoză
- a accepta lepădarea de sine
Ca apa pe care o laşi să curgă
Şi ia forma a ceea ce o conţine
Şi se scurge – şi-o absoarbe pământul
Şi e şi nu mai e – fără să sufere, poate
Şi totuşi nu se va pierde.
Molcom, temerar
Orice lucru atinge
Pentru o clipă
Culmea desăvârşirii
După care dă pe-afară
Aşa cum apa dintr-un vas
Nu-ndură preaplinul.

poezie de Donatella Bisutti, traducere de Geo Vasile
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocult politic

Sau făcut stăpâni pe lume
Nişte mincinoşi anume,
Fără scrupule şi nume,
Care-au ştiut să ne sugrume
Orice drept şi-orice renume

Şi din copilaşi frumoşi
Fac o specie de hidume
Răbdători şi întunecoşi
Care acceptă orice ciume,
Ca căţeii credincioşi.

Şi-am ajuns azi că "jupânii"
Ne-au făcut neputincioşi
De purtăm bosal ca câinii
Declaraţi periculoşi.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Anuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mpungă

Turma îşi alungă
Tot ce nu pot să împungă...
În coarnele văzute
Ce urlă să se împlânte.

Să rămână nevăzute!
Fiindcă-şi lasă urme
Aerului ce-o să-l scurme...
Cu vocile şuierate

De dorinţe ascuţite
Ce sclipesc luminii!
Fără măştile patimii
Plămădite din celelate...

Trupuri ce-şi acceptă
Înfiptă tristeţea inertă...
Ce se mişcă răscolită
Când coarne se irită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Decenţă parlamentară" (Desfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate)

După furturi, ca-n demenţă
Ce la "emanaţi" au prins,
Toată lumea s-a convins,
Să se treacă la decenţă
Cinstea ca o permanenţă,
N-o acceptă orice ins
De aceea, s-a pretins
Derogarea de urgenţă
Chiar senatul consemnează,
Că se cam exagerează
Şi-a votat ca stimulent,
O propunere recentă:
Să se treacă-n parlament,
La "decenţa indecentă!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tristeţea cea mare, ultima...

Când tristeţea cea mare, ultima,
va ucide toate durerile noastre,
te voi urma acolo
cu următorul tren,
nu din pricină că mi-ar lipsi puterea
de-a accepta consecinţa finală,
dar poate că ai uitat să iei cu tine
medicamentele, o cravată, lamele de ras...

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-L percepe pe Dumnezeu

A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!