abţin

* * *

De multă vreme mă abţin
Să fac un tort sau prăjitură,
Căci dacă-n casă le ţin
Nu-i decât o tortură
Să le văd şi nu le duc la gură.

poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Radif)

Duşmanii mă îndeamnă să beau vin
Aşa vor ei
Amicii spun mereu să mă abţin
S-o creadă ei
Deci beau când voi avea eu chef
Căci îi respect pe toţi câte puţin
Să bea şi ei.

poezie de Gheorghe Leu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

vagaboando, ne-am cunoscut
într-o tufă de zmeură foarte
compactă sub o scară rit
mată, adio
vagboando, pe buze
ai încă roşul acela puţin torontal, poate
mult prea sprinţar (?!) abia
mă abţin să nu te sărut, vagaboando
să nu
îţi beau încheieturile braţelor
cum aş bea
oricare altă tărie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul frumos?!

Deşi eu sunt un om întreg,
Pe barba mea de înţeleg!
Nu sunt deloc maliţios,
Dar sunt extrem de curios;
Nu sunt din fire misogin,
Dar chiar nu pot să mă abţin
Să nu vă-ntreb, în zeflemea:
De ce îi spuneţi voi aşa?
Destule sunt, cum ştim, urâte,
Iar unele-s de-a dreptul... slute.

pamflet de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (1 aprilie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port embrioni în cutia craniană

sarcini nedorite din iubiri interzise
ştiu că nu e creştinesc
dar mi-aş chiureta visele
până la sânge
să nu mai fac dragoste cu iluziile
să nu mai iubesc imposibilul
oricum nu ştiu nimic din nimic
asta nu înseamnă că sunt prost
doar că nu mă abţin
să trăiesc

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se trăieşte pur şi simplu

nu am nimic important de învăţat
exemplele mă derutează
complic aiurea trăirea cu de ce-uri
pierd visele prin educaţie
învăţ cum să mă abţin
cum să nu trăiesc
cum să devin cetăţean plătitor de taxe
cum este decent să nu fiu natural
să mă ruşinez de trup
să alung spiritul
să torn viaţa în forme rigide
să o învelesc în plastic

la urma urmei e doar o viaţă
şi într-o zi o voi plăti
cu o moarte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yin şi Yang

Din postură de chinez
Am încercat să meditez
Fără să denaturez
În ceea ce priveşte yang
După lucire după rang
E fărâmă din big bang
Referitor la acel yin
Nu pare a fi divin
De aceea mă abţin
Numai prinse tandem
Yin şi Yang fac un sistem
Cu alură de totem.
Formează un univers
Prin metoda vers cu vers
Nici pervers nici pe invers.

poezie de David Boia (10 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta primăvară...

E primăvară, iu. Înmuguresc
Şi dau în flori livezi cu levanţică.
Se-adună-n stupi albine şi bârfesc
Că pielea ta miroase-a miericică.
Expresul a oprit în gara mică
S-admire firul ierbii, câmpenesc
Se-aude ciripind o păsărică.
Coboar-o babă, eu cobor... firesc,
Îţi sar de gât şoptindu-ţi: "bună seara!"
Răspunzi un "bună seara!", vitejesc
Aş vrea să mă abţin să nu gândesc...
(deşi sunt blondă toată primăvara)
"Ah, Doamne, cât de tare îl iubesc
Şi cât de bine-arată astăzi... gara".

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 94

Cei care pot răni, dar se abţin
Şi nu fac ce arată permanent,
Ce-i mişcă pe-alţii, dar ei stânci devin,
Reci, imobili, trăind indiferent;
Aceştia haruri multe moştenesc
Şi se-ngrijesc de tot ce li s-a dat;
Chipul lor mândru bine-şi stăpânesc
Şi îl expun să fie admirat.
Florile verii dulce înfloresc
Doar pentru ele, după care mor,
Dar dacă înăuntru putrezesc,
Chiar şi ciulinul pare încântător.

Dulce-n amar prin faptă s-a schimbat;
Crinii miros urât când s-au stricat.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Tine

Dorul e aerul tot mai puţin,
Pe care îl respir când mă abţin
La glasu-ţi sfânt cu ochii-nchişi să vin,
Ca o călugăriţă să mă-nchin.

La trupul tău frumos ca o icoană
Fără de care trupul mi-e o rană,
Privind cu ochii ficşi precum o stană
Care se simte-n ochii tăi o pană.

Respir, de dorul tău, parcă revin
Să m-adumbresc la glasul tău puţin,
Ca un văzduh de plâns la un suspin;
Dorul e aerul tot mai puţin.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!