abţin

Travaliu poetic

cerneala se evaporă la căldura silabei
poezia se naşte din dor şi suspin
ard gânduri uscate în flăcările sobei
să nu simt în travaliu nici urmă de chin.

îmi place să scriu inspirată de stele
să-mi dăruiesc sufletul în fel şi chip
purific în raze sentimentele mele
în coşmarul nopţii mă abţin să nu ţip.

nimic nu e mai trainic ca un poem
l-am sculptat în stâncă şi în piatră
modelat în lemn ca un magic totem
veghează casa, minunata vatră.

nasc gânduri în lumină, nu mă tem
să cuceresc timpul sub bolta albastră.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suntem diferiţi

Să ştiu că gândurile mele sunt ale ei,
Dar niciunul dintre-ale ei nu e şi-al meu;
Ea râde – în vreme ce eu trebuie să-oftez,
Ea plânge – mie trebuie să-mi fie greu.

Ea mănâncă – iar eu trebuie să mă abţin;
Ea citeşte – eu trebuie să-întorc faţa la perete;
Ea doarme – iar eu trebuie să stau de veghe;
Ea-i liberă – iar mie de libertate-mi este sete.

Să-mi închipui că lumea pentru mine
Înseamnă doar fiinţa ei şi-atât,
Când ochii ei frumoşi de fapt preferă
Un diamant sau o eşarfă fluturând la gât?

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Dacă-i o lege, vreau s-o calc,
Dacă-i un jurământ, să-l ţin,
Dacă-i o foaie, s-o îmbrac,
Dacă sunt foi, să mă abţin

Dacă eşti tu, să te susţin,
Dacă sunt alţii, să ne lase,
Dacă sunt nopţi, să dau festin,
Visând la zile glorioase

Tu-mi eşti busolă şi atlas,
Extras de cont, atac de cord,
Diavol şi iconostas,
Etern acord si dezacord

Aşa că vino şi rămâi,
Am o banchetă pentru doi,
Drumul e încurcat şi şui,
Ruta perfectă pentru noi.

poezie de Teodor Burnar (2022)
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi, fluturi şi-un destin

Zâmbesc amar şi-apoi privesc
Spre viaţa mea, dar nu zăresc,
Decât fantasme ce revin,
Dintr-un trecut cu doruri plin.

Şi cu-amintiri care tot vin
Cântând pe-o frunză de măslin,
Balada florilor ce cresc,
Doar de le uzi cu mir ceresc.

Dar să le ud, nu îndrăznesc,
Şi plec spre negrul cel grotesc,
Sfidând pocalul cu divin,
Ca să-mi beau cupa de pelin.

Şi-n gara vieţii mă opresc,
Cu nori de lacrimi mă-nvelesc,
Văd fluturi albi dar mă abţin,
Deşi de dorul lor suspin.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nedesluşit

Încerc să nu-mi pese
Când lumea-mi spune
Că nu înţelege poemul meu.

Încerc să-i ignor
Când mă critică şi-mi spun
Că versul nu-I de mine.
Cu greu mă abţin să nu zbier
Şi să nu plâng.

Dar ei nu ştiu că versul e viaţa mea;
Şi nici nu vor şti, nu le vor păsa...

Aud adesea: "Tu poţi mai mult!".
Ce vor să zică?
Şi renunţ, mult prea istovită, să le explic
Că versul nu-I al meu,
Şi nici al minţii mele.

Dar ce-aş putea să spun?

[...] Citeşte tot

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smaralde şi rubine

Fastuozitatea ta mă lasă fără aer,
Îmi taie respiraţia.
Clipeşti imense cercuri de rimel
Ce scot la iveală
Fermecători irişi de smalard.

Cerceii tăi grei,
Împletiţi cu aur alb şi rubine
Mă hipnotizează
Şi mă determină să-ţi privesc gâtul îndeaproape;
Îmi transpiră palmele
Şi simt cum salivez de poftă.
Ştiu ce gust are şi cum miroase;
Doar din privire simt cum
Sângele îţi traversează vena gâtului,
O văd cum zvâcneşte.

Mă faci atât de lacom...
Şi aş musca atât de tragic
Până aş scurge toată roşeaţa din tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal(1)

Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de şef de clan.
Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc! -
În care şi-au aprins un foc.

O vreme s-au iubit din plin
(V-aş povesti, dar mă abţin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu ştiu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic şi de-atunci, ce chin!

Că, după ce-a simţit ceva
Ce nu simţise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva
E clar: nu are ce vrea ea.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (1)

Plecaseră, din trib, de-un an,
Ea tânără, el cam golan,
Cu aere de şef de clan.

Găsiseră, cu greu, un loc,
O grotă mare - ce noroc -
În care şi-au aprins un foc.

O vreme s-au iubit din plin
(V-aş povesti, dar mă abţin)
Până-ntr-o zi când, din senin,
Nu ştiu prea sigur, dar înclin
Să cred c-a prins-o un vecin
Mai vajnic şi de-atunci, ce chin!

Că, după ce-a simţit ceva
Ce nu simţise, nu credea
Că-n grota ei mai poate sta
Cu unul ce nu-i poate da
Decât mâncare, c-altceva

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi închide Haosul în paisprezece versuri

Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Şi-l voi păstra acolo; şi-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă şi să sape,
Să fie gorilă, potop, demon şi foc – ale lui talente şi eresuri

Se vor restrânge la nimic, redus fiind la micile cuprinsuri
Ale acestui Ordin atât de dulce, unde într-un pios viol încape
Şi se comprimă esenţa-i toată, o formă-amorfă-aproape,
Până când cu Ordinul se va-mbina şi contopi în varii sensuri.

Trecute-s orele, duşi anii în care-am jucat teatru meschin,
Aroganţa lui, umila noastră servitudine pe care o reneg:
Îl am la mâna mea. El nu-i nici mai mult, nici mai puţin
Decât un lucru simplu pe care încă nu îl înţeleg;

Nici măcar nu-l voi forţa să facă o mărturisire, mă abţin;
Şi nici un răspuns nu-i cer. Îl voi face însă om întreg.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre abstinenţă

Însetat, Pământul stropii Ploii dă pe gât –
Şi bea, şi cască gura să mai bea pe-atât.
Plantele pentru a fi proaspete şi verzi
Sug sevă din Pământ şi beau cât nu-ţi imaginezi!

Chiar Marea, despre care fiece cap de sub cozoroc
Crede că n-ar avea nevoie să Bea absolut deloc,
Soarbe din zece mii de Râuri tot lichidul,
Râuri pline ochi cu elementul vieţii, translucidul!

Însuşi Soarele (dacă sunteţi atenţi şi luaţi aminte)
Nu-i mulţumit doar cu lava lui fierbinte,
El bea-îndelung din ale Oceanelor şi Mărilor ulcele
Şi-apoi, sătul fiind, e-înghiţit de Lună şi de Stele.

Ele beau şi dansează-n propria lumină,
Ele beau şi veselia nu li-i deloc străină.
În Natură nimeni nu-i lipsă de la chef şi zaiafet
Şi toţi sunt Sănătoşi şi n-au niciun regret.

[...] Citeşte tot

poezie de Abraham Cowley,1618 – 1667, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!