a trage de cineva

Oiştea

când ninge muşc strâns cu dinţii din faţă
felia mea de timp,
îmi pun perdele de gene moşnegeşti
peste tot târgul cu biserici şi piaţă de duminică

cineva mi-a înhămat o umbră de marginea claviculei
şi mi-e tare greu de soarele care trage prelung
osia trupului meu,
cineva îmi calcă pe oişte şi lanţuri
şi încarcă toată casa bunicii în spatele meu

odată cu vântul şi agale
trec printre cetini ca o cerşetoare

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva anume

e nevoie de fiecare om
pentru ceva anume

de exemplu
cineva care să ştie
cum se ridică din spume
avatarul nefericiţilor

de cineva care mormăie
nu numai în somn

de cineva care bâiguie
despre orbită
cum că ar fi fost construită
din amalgamuri de cuarţ şi pirită

e nevoie să fim indulgenţi cu aceia
care slăvesc femeia
degeaba, aş zice

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deznădejde

Deznădejde
în aer pluteşte.
Ca ceaţa de dimineaţă...
tăcută, umedă şi rece.
În mlaştină nu poţi înota.
De eşti cu cineva,
te urci pe el
şi îl omori.
Să te salvezi.
Vezi???
Cât de mârşavă
e-a omului
fire.
Fără picătură de
iubire,
bunătate,
înţelegere....
Sunt toate ferecate
în a răului cetate.
Te-ai lăsa, TU!, muşcat de şarpe?

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Corman
Adăugat de Mariana Corman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leşin bulgăresc

nu mă trage de limbă! n-o să afli mai
nimic am urcat 238 de trepte abia
suflu
de pe plajă până în camera de hotel căţărat
pe o stâncă adâncă - abruptă? -
cumva
numai sub cearşaful ud mi-am găsit liniştea care la
balcic nu te priveşte: nu o
să afli
nimic de la mine în aranjamentul de sus
al exersării leşinului bulgăresc! nu trage
ceafa
mea foarte laxă nu trage la mersul
cu versul în pantă, nu ştii...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări...

Ştie cineva să-mi spună
cum se şterge-un clar de lună,

Ştie cineva să rupă
fir ţesut fără de după,

Ştie cineva să şteargă
o culoare ce ţi-e dragă,

Ştie cineva să ducă
viaţa drept când e nălucă,

Ştie cineva să-mi spună
Un descânt de viaţă bună?

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

cineva e în balansul de plumb
somn în sidefuri de vară
cel ce fuge iubind
luând cu el lumina

cineva evadează răzvrătit
în spaţiu cu nelinişti
cineva rătăceşte prin vise
şi eu caut absurd într-o singură căutare
chiar şi în tabloul dilatat
sau în paşii grăbiţi spre uitare

cineva priveşte în gol
verdele frunzei se culcă
sub geana căruntă a lunii

şi taina se-ngroapă
şi locul se şterge ca o năucă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Folosea o cheie

franceză să strângă o olandeză
cu garnitura de cartofi pai
şi ketchup peste
încerca să unească ce mai
era de unit. adunată de o cheie
reglabilă din chrome-vanadium
pune muşchii la bătaie
schimbă poziţia cheii
se apropie. la început merge
uşor. apoi trage mai greu
trage de coadă. trage
sunt din ce în ce mai apropiate
acum se pupă uşor
garnitura este inelul lor de logodnă
o să fie o relaţie straşnică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fel de sfârşit

Adevărata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mine

dincolo de mine dincolo de tine
se află întotdeauna cineva
care ştie ce e rău şi ce e bine
şi te trage de sfori
ori de câte ori
te depărtezi din calea lui
din calea destinului

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!