Unui popa

Spovedanii

La spovedanii-s "interprete",
Şi când un popă respectat
De dame multe-i asaltat,
Devine-o bancă de secrete
Dar sunt şi cazuri mai concrete
Precum chiar ieri s-a întâmplat
Cu popa Nan apreciat
De cuconiţe şi subrete
O ştie-ntreaga Europă
Că spovedind femeia castă
Un popă n-are o sincopă
Dar el dădu de o năpastă
Şi regretă că este popă,
Când spovedi a sa nevastă.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispută religioasă

Deşi port o mare stimă
Şi am respectat mereu
Şi pe popă şi pe pastor
Şi pe rabinul evreu.

Totuşi eu am o remarcă
Deşi nu e paradox
Însă cel mai vesel popă
Este popa ortodox.

Fie praznic, nunţi, botezuri
Sau la orice slujbă sfântă
Chiar şi la înmormântare
Popa cântă, popa cântă.

Dar cel mai deştept dintr-înşii
Mai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoială
Bruder, pastorul catolic.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie

Ochii mei ar fi strigat după lumină,
dar nu i-ar fi auzit
nici măcar o rază.

Culoarea de igrasie
a norilor
aluneca din înălţimi şi,
încet,
se prindea în aerul
de septembrie
ca o căpuşă
în pielea unui animal obosit.

Dacă în loc de ochi
aş fi avut
alte două guri,
aş fi vărsat peste anotimpul ăsta
o imagine din mine şi,
ca unui cerşetor de fericire,
i-aş fi arătat că tumultul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (10 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

închide-mă în inima-ţi
cu ferestre de cristal -
nu o descoperi
în nopţile fără vise
ci ascunde-o în adâncuri...
nu voi mai fi niciodată
cum am fost
şi nici imaginea mea
asemenea unui tablou
prins în cuie de peretele
singurătăţii

poezie de Ionuţ Popa (2 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea lui David Davidescu: 13.11.2004 (pamflet)

La slujba de înmormântare,
Ne spune popa sus şi tare,
Că al său suflet, prin eteruri,
Urcatu-s-a pe veci la ceruri.
Dar minte popa, pe cuvânt,
Căci Iadul este sub pământ.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (13 noiembrie 2004)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La spovedanie

- Îngenunche! zice popa
- Cum s-o fac, Măria Ta?!
Că piciorul meu, aista,
Este tot de tinichea.

- Şi apoi cum să se ierte
Ce păcate ai făcut?!
Îngenunche! zice popa.
- Iar o luăm de la-nceput?!

Doar ce-mi vine o idee
Şi întreb şi eu, aşa:
- Vrei să mă grijeşti, părinte?
Şi apoi om mai vedea.

Pune-ţi iute patrafirul
Până nu mă răzgândesc!
Zice popa: "Iartă-l, Doamne!
Drace, zău că mă crucesc!"

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui om rău

Nu văd nici ochi înlăcrimaţi,
Nu văd nici oameni supăraţi,
Nu văd vreo rudă lângă el,
Ci doar un popă mărunţel,
Bolboroseşte trei cuvinte,
În cimitir, un "Iartă-l, Sfinte!",
Şi face iute două cruci.
Groparii au privit năuci,
Apoi adânc l-au îngropat
Şi uşuraţi au răsuflat:
În fine, lumea a scăpat!

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (19 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinopsis

Partea proastă e că murim încet,
nu dintr-odată, fără tribulaţii,
fără spasmele descoperirii unui alt sine.
Prin faţa noastră
trec maşini şi tancuri, şi avioane, şi morţi;
caii bat din copite,
cabraţi se întorc cu spatele spre nicăieri.
Şi noi aici am rămas
să ne uităm la ceas
cum mâine se transformă azi în ieri.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popa Stoica

Pe o vale verde, sub stejari bătrâni,
Trece popa Stoica cu trei mii români.
Luna plină-nalţă discul ei pe munte,
Stoica stă la masă cu cei mai de frunte.
Acolo eroul, oaspeţii beau vin,
Pentru a lor ţară ei pe rând închin.
Un sol turc ajunge, ş-astfel le vorbeşte:
— "Cu cincizeci mii oameni paşa vă loveşte,
Armele depuneţi, primiţi a vă da,
Căci cu caii numai vă vor sfărăma.
Padişahul viaţa vouă dăruieşte."
Însă popa Stoica astfel îi vorbeşte:
— "Fiii României nu dau arma lor
Fără să se bată. Ei cu dânsa mor."
Zice, sună-n cornuri. Cei trei mii s-adună.
Ei se bat în noapte la raze de lună
Când pe cerul negru zorile resfir
Coamele de aur şi de trandafir,
Caii peste câmpuri de turci învelite
Înotau în sânge până la copite.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Ştefan cel Tânăr Vodă (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoane sterse

Privesc de la fereastră, gânditor,
Cum soarele se lasă-n asfinţit,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur şi rubin pare tivit.

Albastrul cerului acolo-i şters;
Din nor bizare forme se desfac…
Cum le-aş aşterne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc… Acum, parcă-i un drac,

În haină de argint înfăşurat,
Stă drept şi ţine-n mână un stindard.
Acu-i un urs… dar iată… s-a schimbat…
I-un popă pletele-ncâlcite-i ard.

O clipă-l văd cu braţele în sus,
Dar flacările lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nalţă la apus,
Încet a nopţii umbre se întind…

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!