TIMP+PIERDUT

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-ai pierdut

Dac-ai pierdut apa,
scotoceşte norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranţa,
e lungă aşteptarea.
De nu ai cutezanţa,
în zadar e încercarea.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut zeci

de ani fără rost într-un cotidian
din ce în ce mai ciudat
îi caut într-un univers paralel
care ar trebui să aibă
mirosul tragediei
caut cu deznădejde o iubire
împins de aceeaşi teamă
de a rămâne holtei
pentru încă un secol
şi
şi simt dezamăgirea cum curge-n
venele îngroşate prematur
dar
dar tăiate la timp într-un timp
pierdut pentru totdeauna

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din timp în timp

Caut un bisturiu
pentru a-mi tranşa sufletul,
un măcelar mi-ar armoniza chipul
rostul rostului şi-a aruncat
zâmbetul pe fereastră
oh, joc al lanţului vieţii
mi-ai pierdut zala inimii.

poezie de Elena Lucia Boicea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără timp pierdut

am închis în mine toate întrebările
n-am avut răspunsuri după care să pun virgule
am avut doar suspiciuni şi frustrări
ce nu mă încântă

cu destule umbre tăiate în bucăţi
îmi dojenesc simţurile care mă înşală
şi mă ridic cu faţa spre cer
să-l privesc ca pe o cupolă de catedrală
din genunchi pe lespezi reci

aud ciripitul păsărilor dimineţii
cum se îmbină cu adierile de vânt
vreau să simt fiecare desfăşurare a clipelor
fără grabă şi fără timp pierdut

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai este timp să te recucereşti

Sare şi pământ pe scena unei vieţi,
O, tristeţi!...
Omule orb, cât timp mai vrei să pierzi fugind,
De semne...
Negând simţirea ce o porţi,
În vene...?

Curg lacrimile tale din mofturi capricioase,
Angoase...
Şi te frămânţi pentru imaginea-ţi terestră,
De lut...
Uitându-ţi scopul şi zestrea,
Ce-ai pierdut...

Mai este timp să te recucereşti,
Încă mai eşti...
De vrei iertarea, o capeţi prin căintă,
Vie...
Mai este încă timp ca să rămâi,
În veşnicie.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre frunzele sufletului

visător între vedenii
în faldurile unui vis, trecut şi petrecut
aiurea pe acest pământ
sprijin cenuşa cerului cu lacrima sufletului
întunecate gânduri curg, se scurg
în mine, profund
ascult somnul într-o silabă oprită în timp
caut agonic un sens
pierdut într-un tragic nonsens
trece alt timp între timp
mereu mai puţin decât ieri, puţin mai mult decât azi
pierdut pe aici, pe undeva, cândva
ştiu, va mai fi o zi, într-o zi
atunci când eu nu voi fi
decât o frunză strivită sub ultimii paşi
vibrează tăcerea în anii pierduţi
de nimeni ştiuţi, de nimeni cunoscuţi
totul, o întoarcere neprogramată
pot să spun acum ratată
cu amintiri imprecise, ucise

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp

Caut un bisturiu pentru a-mi tranşa sufletul
Un măcelar mi-ar armoniza corpul,
Rostul rostului şi-a aruncat zâmbetul pe fereastră,
Oh, joc al lanţului vietii, mi-ai pierdut zala inimii!

Ridurile sufletului s-au adâncit,
Au curs dureri zbârcite în ticăitul vremii,
N-aş şti să îngân un vis ce vrea să mă adoarmă,
Mă las uitată-n timp, amintindu-mi de tine...

poezie de Elena Lucia Boicea (23 martie 2010)
Adăugat de Elena Lucia Boicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i totul pierdut

Doamne, când semenu-mi pleacă la Tine,
M-aş vârî ca-n-tr-o grotă-n lăuntru-mi durut...!
Mi-e, oare, oprit să-l mai văd?
E totul pierdut?...
Dar firea-mi vrăjmaşă mi-aduce-n priviri,
O piatră-azvârlită de el, într-un suflet...
Şi-un geamăt... de miel...!
Şi totu-i pierdut...!
Căci, singurul lucru ce-l dor c-a pierit
E, că n-a grăbit să-mi ofere-un "n-am vrut"!
O, iartă-l Tu, Doamne, şi-atunci...
Nu-i totul pierdut!!

poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica Publicitate

PIERDUT busola ţării mele
E nulă, n-o vreau înapoi
Ne-am rătăcit în vremuri grele
Doamne fereşte de război.

PIERDUT ruşinea celor care
Ar trebui să stea la post
Mai lacomi decît nişte fiare
Ei dau exemplul cel mai prost.

PIERDUT memoria curată
A tot ce-am fost, şi noi, cîndva
Orfani de mamă şi de tată
Istoria nu ne mai vrea.

PIERDUT coloana vertebrală
Ne prostituăm, ne umilim
Străinii ne pun capu-n poală
Umblăm prin lume şi cerşim.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (26 ianuarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!