Suit

Câţi ca voi!

Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenuşie
Şi-un cocoş împintenat
S-au suit şi stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ţie,
Cât de sus ne-am înălţat!...

Şi deodată, cu glas mare,
Începură amândoi
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcoduş,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel şi jucăuş,
Le-a răspuns un piţigoi:
- Câţi-ca-voi! Câţi-ca-voi!...

fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuza colorată (poezie pentru copii)

Buburuza colorată, rămasă îngândurată
Sus spre soare s-a suit, şi la soare s-a-ncălzit.

Acum încearcă să zboare: îşi întinde aripioare,
Uite... o, că a zburat: lucru foarte minunat.

Buburuza colorată, zboară şi este distrată:
Se înalţă către soare, fluturând, din aripioare.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea de sus

Singura lor vină
era că luptau pentru pace
o pace cosmică
de aceea erau apostrofaţi
de cei belicoşi
între timp
ei au străbătut planeta
în straie de iubire
fiecare ţinut mot-a-mot
s-au suit cu toţii
pe acoperişul lumii
să ceară ajutor
de la stele
în final pacea
va putea fi făurită
cu majuscule ad litteram
numai cu sacrificii
şi în alianţă cu îngerii.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între minus şi plus

între minus şi plus,
marcând întinderea conturului verde,
nu te mai caut.
restitui liniştea,
dinaintea incendierii în roşu
a alergării,
în labirintul meu de zare închisă.

adun cuvintele retrase pe-o pagină palidă de alb,
înflorind o lumină de frunze liniştite,
pe literele galbene întârziate în colţul ochiului,
cu un luciu de cer neplouat.

secundele reci pictează în sânge
o nouă chemare,
fără un tei suit în vârful visării.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între păsări

Cum nu suntem două păsări,
Sub o straşină de stuf,
Cioc în cioc să stăm alături
Într-un cuib numai de puf!

Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascuţitul botişor
Şi alăturea cu mine
Sta-vei oare binişor?

Parcă mi te văd, drăguţă,
Că îmi zbori şi că te scap,
Stând pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.

Iară eu suit pe casă
Şi plouat de-atât amor,
M-aş umfla ursuz în pene
Şi aş sta într-un picior.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ca să fiu
O lumină în veacul pustiu,
M-am lăsat
Îmbrăcat
De putere, de raze, de har,
Am suit, zi de zi, pe Calvar
Şi pe-o cruce de lemn noduros
Am murit cu Cristos.
Ca s-ajung
Sarea pământului, îndelung
M-am hrănit cu chemări, cu tării
Şi-am sorbit din izvoarele vii,
Mi-am vândut
Vechiturile omului meu din trecut
Şi-ntr-un zbor tot mai drept, tot mai sus
M-am unit cu Isus...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudopoem

deie-ţi Dumnezeu lumină, doamnă,
nu-ţi mai ţine virginitatea pierdută la uşă,
e descuiată

la soroc spune-i ţâţa pruncului
să-i rostească laptele pe buze
un poem verde-crud

suit în cocoaşa semnului de întrebare,
la interogatoriul timpului
mărturisesc a-ţi fi dat sămânţă
ţie, ce-ţi zaci virginitatea pierdută la uşă

nupţialitatea cu Dumnezeu ai făcut-o la urmă,
după ce m-ai renăscut Luceafăr
că vorba lu' nea Mihai
e strâmt aici, în lume

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra

Dacă simt că te grăbeşti
şi asta
prin puţinul aer care-l respirăm,
îmi declini culoarea-n pasta
umbrei atârnând de ram.
Şi mă las în neîncrederi
ondulat şi mult suit
precum verdele în iederi
suspinânde spre zenit.

Ca şi cum aş merge peste
clar albastrul înnorat
al privirilor celeste
şi cu capul îngropat
ţinând ochiul în călcâie
şi tot mersul lângă tâmple
O, clepsidra mea dintâie
răsturnând ce-o să se-ntâmple
şi curgând de jos în sus
lung şi greu nisipul suplu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul Măreţia frigului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd de toamnă

Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Şi tot aştept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Păşind mirări de stih şi flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Şi a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniştii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prolog

Calea-i pieptişă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îţi bat.

Bat-dar, distantă, tu nici nu tresari
Şi peste tot nestemate presari.

Turnu-i înalt şi amurgu-a murit.
Taina cea roşie-n turn s-a suit.

Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăşi Regina zidit.

Orice căluţ de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.

Sus se avântă cupola,-n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.

Dangăt de clopot. Veşmântu-asfinţit
De primăvară-i acum aurit.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Aleksandr Blok (28 decembrie 1903), traducere de Emil Iordache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!