Monotonie

Acas', pe Terra, iarna se apropie,
Frigul totul amorţeşte;
Aici, departe, deşi e monotonie,
Iubirea ta mă încălzeşte.

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cineva a grăit ceva formidabil
E periculoasă sinceritatea!
In acest carnaval uman carnal..
Cum nu-mi place mascata monotonie
Aleg pericolul de a fi onorabil

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monotonie

O zi monotonă urmează altă zi
la fel de monotonă. Ni se vor întâmpla
aceleaşi lucruri iarăşi şi iarăşi,
aceleaşi ore vin şi se duc.

O lună de zile trecând pe lângă noi aduce altă lună.
E lesne de presupus ce se află înaintea noastră:
tot plictisul zilei de ieri.
Iar mâine nu se va sfârşi ca mâine.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri scrise într-o noapte de insomnie

Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Şoapta Parcelor vrăjeşte,
Viaţa fuge şoriceşte:
Prin unghere a foşnit...
Somnul nopţii e trudit,
Şi urâtul greu m-apasă...
Ce urziţi în miez de noapte,
Obsedante, triste şoapte?
E mustrarea neînţeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-aţi spus?
M-aţi chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înţeleg?...

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nou cer de vers

Nu ai voie să schimbi..
Ritmul intr-o poezie!
E un dans liniar şi plin de monotonie
Un tango e un curcubeu de ritmuri
Si nu e incadrat de silabe.
Ce ar fii.. să incadrăm şi pictura
Intr-o mărime de ramă
Unde ar mai incăpea fantezia
De a reprezenta peisajul..
Muzica se ascultă pe un singur ritm?
Eu cred cu tărie... e nevoie
De noi zări pentru poezie
Cu ritmuri si culori nemaivăzute
In versurile şi rimele trecute...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu în diagonală

Scriu în diagonală,
adun gândurile rămase neauzite,
neadormite migrând orb.
Un avânt nebun toarce necontenit
în a deşira saltul din monotonie
rostogolindu-l metalic, puternic,
limpede, trecând prin ziduri.

O veşnicie pare chinuitorul ceas al serii
cu tic-tacul lui hărăzit înecării.
Ştiu că ora aceea va fi rapace
gonind continuu,
repezi sarabande vor dansa
şi doar o zbatere de frunze arzând
va persista, căutându-mă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monotonie

Profesorului Gheorghe Blaga

Sigur, ne-om mai revedea
În zorii săgetând alte planete
Poemul meu, strivit de epitete,
La fel de tainic îl vei recita

Plutire-abstractă va fi mersul
Calcând galactice itinerare,
Te-ascult rostind cu indignare
Ce ticălos e însuşi Universul

Şi-Egipte, şi curţi imperiale,
Se strecurau pe uşa din balcon,
Crud ne taxa doar timpul monoton,
Au cât de lungi terestrele escale?

Ireversibil-înşurubată în Destin –
Topirea omenească în Niciunde,
O lacrimă în gene se ascunde

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotund dur

pas fără tipar, prea lung, prea apăsat,
prea des, pas fără drum,
expulzat de zei din cerul împrăştiat în toate părţile.

amurg complice cu geamuri cu jaluzele,
monotonie de metal, de marmură, de ape
şi o dimineaţă ca o pată
silită să apară ca somnul să-ngroape.

neînvăţată durere în mreji subtile
apare în poală pitită.

acele lucruri în veci nepieritoare
încep să respire mereu nedormite,
nesfielnice, oprind încă o dată
goana nebună din rotundul dur.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgiile cuvintelor (5)

Mă întreb când a făcut Dumnezeu
Moartea
Viaţa pare doar un popas
în lunga călătorie
în care-i suntem însoţitori...

Sau poate Moartea
a fost mai întâi
iar viaţa e doar un capriciu al
Creatorului
ca o evadare din monotonie...

Ca o vizită la Grădina zoologică
în care noi suntem cei
din spatele gratiilor
şi ne primim zilele în raţii
sau ca la o piesă de teatru
în care Moartea e regizorul
ce poate modifica
oricând

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crustacee

Dăruieşti totul, te dăruieşti pe tine,
Şi totuşi îţi păstrezi masca pe chip, nu vrei
Ca el să se apropie, mai mult decât ar
Putea să te rănească, sufletul tău îl
Ţi la adăpost, sub carapacea unui
Crustaceu, platoşă pe care o dezbraci
Doar în deplină singurătate, noaptea,
Când fumezi ţigară de la ţigară, şi
Îţi îneci durerile în lacrimi pure,
Asculţi valurile mării cum se sparg şi
Se retrag cu aceeaşi monotonie
În care se scurg acum minutele, în
Noaptea-aceasta, aştepţi să se întâmple o
Schimbare, radicală, vindecarea lui,
A ta, care mereu te dai îndărăt...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!