Hugo, Victor

Moartea (după un aforism de Victor Hugo)

Că mori, desigur, te mâhneşte,
Pe unii chiar îi îngrozeşte,
Dar mult mai groaznic, mai cumplit
E să constaţi că n-ai trăit.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire, după Victor Hugo (26 septembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mori nu este nimic, înspăimântător este să nu trăieşti.
(Victor Hugo).

Pentru un poet orb

Mulţumesc, poet! - la pragul ochilor mei evlavioşi,
Ca o gazdă divină, veniţi şi vă descoperiţi;
Şi aurul auriu al viermilor tăi radianţi
Luaţi în jurul numelui meu ca un cerc de stele.

Sing! Milton cântă; cântă! Homer a cântat.
Poetul simţurilor străpunge ceaţa tristă;
Orbul vede în umbra o lume de claritate.
Când ochiul trupului iese, ochiul duhului vine.

poezie celebră de Victor Hugo din Colecţia: contemplaţiile (1802), traducere de Andrei David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă

Când tu cânţi, alintată,
Pe braţele-mi, la sân,
Auzi cum câteodată
Gându-mi răspunde lin;
Cântul tău resuscită
O zi din traiul meu;
O, cânt-a mea iubită,
O, cântă dar mereu!

Când râzi, pe a ta gură
Amorul a descins,
Orice prepuitură
Deodată s-a şi stins;
Zâmbirea ta-i ferită
De orice cuget rău;
O, râzi, o, râzi iubită,
O, râzi, o, râzi mereu!

Când tu dormi lină, pură
Sub ochiul meu umbros,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Victor Hugo din Marie Tudor (1833), traducere de Mihai Eminescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul către trandafir

Mormântul către trandafir, regele culorii:
"Ce faci cu lacrimile pe care le cern zorii
Pe obrajii tăi, o, floare a iubirii?"
Trandafirul către mormântul rece:
"Ce faci cu cei care, din ora care trece,
Cad în groapa ta, abis al omenirii?"

Trandafirul: "Mormânt cu privire sumbră,
Din lacrimile-adunate fac, în penumbră,
Un parfum mirosind a miere şi-a floare de narcis."
Mormântul: " Floare visătoare cu petale fine,
Din fiecare suflet care ajunge jos, la mine,
Eu fac un îngeraş în paradis."

poezie de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul de rouă

Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăieşti."

(Victor Hugo)

În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâşii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!

Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subţire
Nevindecat de trufie şi fior
Tulburare în timp seducător...

Să nu răneşti miezul de rouă
Să nu împarţi lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Victor Hugo

Purtând această probă-a prieteniei tale,
Sub brar, maestre,-am Rinul.
- Cu fluviu-n lunga-i cale,
Făcând o paralelă, mă simt şi eu, crescând.

Dar Fluviul, Zeu sălbatic, el, bietul, ştie oare
Ce nume-i dă, şi sursa, şi ţărm, ce noimă are
Să curgă astfel pentru oricine şi oricând?

Stând lângă sfarcul tatei enormei maici, Natura
Pesemne că nu ştie, ca toată creatura,
De unde lui îi vine zeiescul antic dar:

Dar, dulce-obişnuinţa, eu ştiu că de la tine,
Entuziasm, Iubire şi Studiu, totu-mi vine
Şi micul foc îmi arde pe marele-ţi altar.

poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de S.Eul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Victor Hugo

Iubim atâtea lucruri pe lumea asta, doară
Ca să-nţelegem bine ce preţuim din plin:
Joc, ocean, cofeturi, un firmament senin,
Femei, sau cai, sau lauri, sau roze bunăoară.

Călcăm pe flori firave, ce-abia prind să răsară,
Şi plângem, şi cuvinte de bun rămas rostim.
Cu timpul, ne dăm seama şi noi că-mbătrânim
Când clocotul se duce din inima hoinară.

Din toate-aceste bunuri, ce nu spun lucru mare,
De preţ e numai unul; un vechi amic, se pare.
Te cerţi şi fugi de dânsul; când însă, cuminţiţi,

Ne întâlnim, surâdem, şi două mâini se-ndeamnă,
Gândindu-se că-n timpuri mergeam nedespărţiţi,
Că sufletul nu-i veşnic şi "ieri" un "mâine"-nseamnă.

sonet de Alfred de Musset din Poezii (1960), traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine, în zori

Mâine, în zori, când câmpul se deschide în lumină
Voi fi pe drum. Vezi, ştiu că-ţi este dor de mine foarte
Şi că m-aştepţi. Voi traversa păduri cu miros de răşină,
Voi trece munţii, nu mai pot de tine sta departe.

Voi merge făr-a vedea nimic, cu gândurile mele,
Singur, făr-a auzi nimic în jur şi neştiut de nimeni,
Încovoiat, cu pumnii strânşi, dincolo de toate cele,
Zi sau noapte pentru mine vor fi totuna, fiind asemeni.

Nu voi privi cum amurgul toarnă miere pe pământ
Şi nici cum, în zare, velele plutesc către Harfleur –
Şi, când voi ajunge-acolo, îţi voi pune pe mormânt
Un buchet de călină verde şi flori de cimbrişor.

poezie clasică de Victor Hugo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dojană

Căţeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros şi-l bagă.
Are, se vede, presimţirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea şi-i zic:
– De ce te porţi urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvăleşti printre boscheţi
Şi nu o dată bagi copiii şi câinii lor în sperieţi.
Nu-ţi iese un cocoş în cale să nu scoţi sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporţi în acest fel.
Îmi e ruşine, zău, de oameni, deşi, ştiu, ai şi calităţi:
Credinţa şi deşteptăciunea de ce nu vrei să le arăţi?
Afectuoasă, rezervată, aşa cum eşti acum acasă
Aş vrea să fii şi la plimbare, când brusc devii capricioasă!

poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedepseşte cu măsură!

Să-ai măsură-n toate, şi-atunci când răsplăteşti,
Dar mai ales atuncea când vrei să pedepseşti;
Căci dacă inocentul nedrept e pedepsit,
Precum Hugo ne spune, se schimbă în bandit.

poezie de George Budoi din Poezii (29 septembrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* Un innocent qu'on frappe est un bandit qu'on forge. (Fr). (Victor Hugo, Toute la Lyre, Les sept Cordes III [...] | Citeşte tot comentariul