Poezii despre ïżœndoiala de sine
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru ïżœndoiala de sine în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Iubirea de sine face
Semenului nedreptate
Dar la urmă se întoarce
Peste sine cu dreptate.
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre dreptate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fefeleaga
un cal putere
cu imginea de sine - pe șine -
se-parat afectată
apoi femeia bătrână și machiată
cu praf de cărbune
și ea se-parată
de restul familiei societății de cale
de fier. preferată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre machiaj, poezii despre fier, poezii despre femei, poezii despre familie, poezii despre cărbune, poezii despre cai sau poezii despre bătrânețe
Șinele
Șerpuite doua șine
Lunecă pe o campie
Arcuite peste deal
Duc cu ele vis real.
Eu rămân pe un peron
Dezolant, noaptea în somn
Și cand dimineața vine
Gol e drumul fara sine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre gări sau poezii despre dimineață
Împiedicându-se, Ahile
Ea nu te mai așteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.
Tu mai faci câțiva pași, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaș: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se știe fără de mâini și picioare.
Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Și toamna, nimic altceva decât o nouă și dulce femeie,
îngrijorată puțin de-a sa frumusețe,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre lumină
- poezii despre sărut
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre lectură
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
Fel de sfârșit
Adevărata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuși,
cum se trage în sine însuși cornul de melc
și ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuși
și ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deși urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prietenie
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
- poezii despre Soare
Pasi
Și călătorul nepornit
Va fi venit la poarta vieții,
Va fi stat prea mult așteptând un pahar
De zbor,
Se va fi ghemuit
Pe sine,
În sine
De prea mult
Nefrig,
Necald
Se va fi neoprit
De atâtă necăutare
Nelibertate,
Nezbor
Nu va fi devenit
Covor pentru zei.
Acest privilegiu
E doar al celor porniți.
În locul său
Va fi crescut
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre spaimă sau poezii despre creștere
Crepuscul
Crepuscul,
înserare, apus.
Se apropie
inevitabila pătrundere
în întuneric.
Cine are curajul
s-o înfrunte?
Cine altcineva
decât acela
care s-a negat
pe sine,
trăind toată viața
în sine însuși.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre seară sau poezii despre curaj
Auto-cunoaștere
Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mână metafizică
Ridic ferma ca pe-un dop și văd ca prin sticlă
Ferma în fermă și în centru pe mine.
poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafizică
Ce mi-o doresc
Ai să revii odată-n gara părăsită
Din trenurile care te incită.
Dus voi fi cu mocănița inimi
Pe neștiute șine în alte înălțimi
Pe umeri cu rouă ambră de liniște
Cântând poeme iar cu nebunie
Pe viaducte de curcubeu cu feerie
Ce mi-o doresc cu șine nesfârșite
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trenuri, poezii despre rouă, poezii despre poezie, poezii despre nebunie, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre curcubeu
Fără de sine
Fără de sine mă las în voia frigului secular
fără de sine pășesc pe pământul arid
și mă strâng cu lanțuri în tăcerea mea și gerul mă îmbracă
luna mă fierbe domol cu lumina-i înghețată
mă prinde de mână și mă urcă pe creste
floarea de colț îmi mângâie palma
și se usucă pe linia vieții mele
am facut ierbar din mânecile mele
vrăjitorul din Oz îmi spune să îmi ciocnesc pantofii
călcâie/ amnar/ cremene -
secretul lui Ahile e descoperit
de focul lui Prometeu
unde să ajung dacă nu acasă
în limita mea
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre încălțăminte, poezii despre secrete, poezii despre limite, poezii despre gheață sau poezii despre foc
<< < Pagina 1 >