Poezii despre încăpățânare
Rezultate pentru încăpățânare în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Calul alb
Cu încăpățânare, îi rezist,
acestei lumi mizere, insipide,
magnoliile verii au murit,
statuile din parcuri sunt lichide.
ce încăpățânare să te cred,
atunci când îmi spui că n-avem vârstă
e visul nostru ca un tren ce-l pierd
și iarna asta pare cea mai tristă
ce încăpățânare să fiu viu
când ei mă condamnaseră la moarte,
dar tu știai că totuși am să viu
pe calul alb al zilei, să ne poarte.
poezie de Mihai Duțescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre sculptură
Silaba
Toată dimineața am căutat o silabă.
Ceva neînsemnat, desigur: o vocală,
o consoană; de fapt, nimic.
Dar îi simt absența. Numai eu știu
cât îmi lipsește.
De aceea continui să o caut cu încăpățânare.
Numai ea mă poate proteja
de frigul lui ianuarie, de arșița
verii. O silabă.
O singură silabă.
Izbăvire.
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre protejare, poezii despre protecție, poezii despre mântuire sau poezii despre dimineață
Condamnat la... dragoste
Încătușează-mă cu iubirea ta
fă din iubirea ta, temnicerul meu
aruncă cheile cătușelor
înlănțuiește-mă cu iubirea ta
promit să fiu un prizonier obedient,
nu voi încerca să mă răzvrătesc
voi fi obedient regimului de detenție
voi refuza cu încăpățânare să evadez
din închisoarea dragostei tale
prefer să rămân un condamnat
un condamnat pe viață... de dragostea ta!
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, citate de Viorel Vintila despre iubire, poezii despre viață, citate de Viorel Vintila despre viață, poezii despre promisiuni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mă voi întoarce
Mă voi întoarce spre poezie ca spre-o țară a mea, ca spre casa mea,
Ca spre copilăria îndepărtată pe care,-am pierdut-o din nepăsare,
Pentru a căuta substanța tuturor lucrurilor, cu încăpățânare,
Și voi striga cu ardoare sub o mie de lumini strălucitoare.
Sophia de Mello Breyner Andresen
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre lumină sau poezii despre copilărie
Cuvinte nerostite
percepțiile din unghiurile verzi
revin ca niște flash-uri
rupând o parte din mine.
o încăpățânare se construiește
printre bucăți de ruine
ce ard în fiecare por,
din ploaia de frunze căzută în vene.
ochii părăsiți nu împiedică durerea
și nici umbrele dansând pe pereți.
spațiul continuă să respire în tăcere
neconstruind nicio ușă.
cuvintele mele rămân cu mine,
nerostite,
în labirintul acesta cu pereții atârnați în cui
și ferestre interzise.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre interdicții
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
Trăiesc periculos de când mă știu
... nu știu așa precis cum a fost nașterea-mi și n-am fost curios
să-ntreb; nici despre ora, cât de exactă a fost, doar c-am ieșit mai greu
din încăpățânare -să dorm mai mult purtat pe șoldurile Evei, doar ieșită din liceu-
și sigur răsturnat, cu capul înainte, așa riscând să-l pierd și dinspre sus în jos...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre pericole, poezii despre ore sau poezii despre Eva
Punct și de la capăt
aproape mă învârt cu tine in loc
nu mai sunt stabil
sunt altul,
iubito, sunt altul, poate altceva
dragostea nu mă mai poartă departe
romantismul mi-a secat subit
până am devenit incolor,
crede-mă, chiar
nu pot,
nu mai vreau
să pictez,
să însăilez pe inima unsă cu lacrimi
o simt,
ah, vechile plăceri,
n-au decât să vină
să mă coplesească cu încăpățânare
tu ce-i mai poți oferi?
nu mai vrei, nu mai poți
punct și de la capăt pentru doi
noi amândoi.
poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre romantism, poezii despre plăcere, poezii despre pictură, poezii despre inimă, poezii despre devenire sau poezii despre arte plastice
Mergea pe malul
mării unde valurile se spărgeau
cu vechea lor încăpățânare
era urmat de câteva gânduri
care aproape-i săreau în spinare
se uita că putea fi un loc prielnic
pentru a trage mâța de coadă
în vântul cald de contrabandă
părăsise orașul pentru că îi era dor
de gălăgie și de aventuri periculoase
nimeni n-ar vrea să petreacă în orașul
unde nimeni nu se mai îmbătase
de-un veac este anormal și pentru el
să vadă un câine cum rânjea la soare
în timp ce era ars de ultraviolete
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre pisici, poezii despre oraș, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre câini
Stare
Îngenuncheată-n oglinzile toamnei
m-adaug cu trup de lumină
clipei ce-mparte peste prag mirarea.
Fructe sticloase se rostogolesc
peste pervazul aducerii aminte.
Mai mult ca oricând
astăzi mi-e dor de liniștea
uitată-n cadrane
și-n migdala ochilor tăi
ce-o desenam cu grabă
peste ferestrele înzăpezite.
În ritm neștiut, alunec
spre inima timpului
ca pe-o spirală de melc
căutând obsedant linia dreaptă
a începutului.
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre toamnă sau poezii despre ritm
De unul singur
habar nu am
ce simți tu
când rostești aceleași cuvinte
ca și mine
când te găsești
în fața aceluiași copac
când te rostogolești și dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec
și câte întâmplări ai ratat
din încăpățânare din copilărie din neșansă
care a fost combinația de taste
fericita intuiție echivalând
ControlSave-ului
dacă
te ia cu început
cu această ridicare a ființei din arest
luna de miere a omului lipindu-și
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre miere sau poezii despre luna de miere
<< < Pagina 1 >