Punct și de la capăt
aproape mă învârt cu tine in loc
nu mai sunt stabil
sunt altul,
iubito, sunt altul, poate altceva
dragostea nu mă mai poartă departe
romantismul mi-a secat subit
până am devenit incolor,
crede-mă, chiar
nu pot,
nu mai vreau
să pictez,
să însăilez pe inima unsă cu lacrimi
o simt,
ah, vechile plăceri,
n-au decât să vină
să mă coplesească cu încăpățânare
tu ce-i mai poți oferi?
nu mai vrei, nu mai poți
punct și de la capăt pentru doi
noi amândoi.
poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre romantism
- poezii despre plăcere
- poezii despre pictură
- poezii despre inimă
- poezii despre devenire
- poezii despre arte plastice
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.