+zi +de +naştere

Fără cuvinte

Iubito mi-ai dăruit ziua de naştere

poezie de Costel Zăgan din Nemărginiri într-un vers (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima

Tot plâng o lacrimă
Care nu vrea să pice,
Oricâtă opintire.

Mă doare
Ca o naştere de ţurţur.

Pământul se răceşte
Pe pleoapa mea,
Creşte calota nordică.

Ah, pleoapa mea nordică.

poezie celebră de Marin Sorescu din Din "Fântâni în mare" (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia boala mea a ta a lui a ei

Popor bolnav de Eminescu
ţară bolnavă de poezie
când naşterea ce firescu
înseamnă moarte să fie

Ţară bolnavă de poezie
pământ bolnav de cer
apţi cu toţii de pustie
viaţă de poet stingher

Pământ bolnav de cer
la naştere ce nefirescu
vers de aur vers de fier
popor bolnav de Eminescu

Ţară bolnavă de poezie
Luceafăr dor în pribegie

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

*&**

oamenii sunt previzibili
atât de...
ziua lor de naştere e importantă că
ajung să bea pentru ea şi să mănânce
un gest absolut revoltator
voltaire ştia
dragă omule, serbează-te într-o biserică veche a unui
cimitir de sat
sau
hai la bookfest să cumperi o carte despre cum să
înveţi marele salt spre
neant
de ziua ta te apropii tot
mai mult
şi mai mult

poezie de Zeciu Anca Cristina
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec de poem

Se practică la naştere
După o tradiţie absconsă
Sau după legea reveriei
Menit pururi să renască
Minune a mistificării în spirit
Din florile feerice ale zări
La orizonturi de grandoare
Bucuria a viselor celeste
La rezonanţă cu eonii din noi
Motiv evident de visare
Treziri iminente din repaus
Activând răsărituri din sine
Moment de speranţe solemne
Întrezăriri cu adiere de lumină
Conversaţii cu tentă azurie
Modelând riguros străluciri
În decor de repere determinante
Cu pace îngerească spre eden.

poezie de David Boia (30 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomul

La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înţelept om din ţinutul nostru."

Atunci mi-am părăsit prietenul şi m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.

După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteţi orb?"

"De la naştere", mi-a răspuns; iar eu:
"Şi ce fel drum al adevărului urmaţi?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Şi şi-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toţi sorii, toate planetele şi toate stelele."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada femeii perfecte

femei care suferă neîncetat
rupte din coasta lui Adam ca o naştere
femei care plâng şi se lamentează
pe un petic de nefericire
femei care scriu poezii de dragoste neîmplinită
căutând consolare în cuvinte
sau în compătimirea celorlalte femei
la fel de suferinde ca şi ele
femei sensibile şi pline ochi
de iubirea pe care nu ştiu
cum să o ofere bărbatului dorit
care nu se ridică niciodată
la înălţimea sentimentelor ei sincere şi curate
femei înecate în cerneala lacrimilor
spulberând cu durerea lor
şansa unei vieţi fericite
femei care nu găsesc niciodată bărbatul perfect
în imperfecţiunea lor

femei rămase singure...

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia naşterii

Născut pentru a fi regele Câmpiei
în zodia singurătăţii în cer atunci
era un singur peşte într-un singur ocean
ori poate fi o tăcere mai mare?
Şi turme de fecioare mărşăluiau
prin ierburi spre apus şi turme
de case mărşăluiau pe drumuri spre apus.
Jale mai mare nu e, naştere mai ciudată
nu. Se mai văd şi acum
în locul unde m-am născut colinele
lungi care nu sunt decât picioarele mamei
înlemnite ca în ceasul naşterii mele
hăţişul de ierburi dintre ele de unde
am ieşit de-a buşilea ţipând,
ţâţele enorme rămase de atunci
ca nişte movile şi cărarea bătută
în tălpile mele spre durerosul amurg.
Prin pântecul mamei ţiuie cuvântul
pe mare se-ndulceşte harul până-n ţărmuri
unde eu de la începutul Câmpiei

[...] Citeşte tot

poezie de George Alboiu din Câmpia eternă (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemat, ah, ochi de piatră

Vai vieţii mele, încă de la naştere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
şi sfâşie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să îngheţe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheaţă
bloc lucios şi transparent de gheaţă,
gheaţă tare, gheaţă solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec şi prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheţ ca să te ţin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă ţin

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!