Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marin Sorescu

Lacrima

Tot plâng o lacrimă
Care nu vrea să pice,
Oricâtă opintire.

Mă doare
Ca o naștere de țurțur.

Pământul se răcește
Pe pleoapa mea,
Crește calota nordică.

Ah, pleoapa mea nordică.

poezie celebră de din Din "Fântâni în mare" (1982)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Citate similare

Doamna visurilor mele

S-a întins o noapte pe lumea ostenită
Și-n urma ei ascuns și îndoit de șale
Somnul se târăște pe calea-i încâlcită
Risipind puzderii de vise ireale

Dar desprins din ele un vis molâu urzește
Ascuns sub pleoapa mea, o veștedă petală
Imagini de poveste, iar una tot mai crește
Ca albă arătare în rochie de gală

Cu trupul său mlădiu, o mare de mistere
Și mersul senzual, mișcări înrobitoare
Stau îngerii în loc privind fără putere
Cum necunoscuta are tot raiul la picioare

Necunoscuta mea din vis pe ce drum călcând
Ai putea veni prin câmpuri cu zorele
Din lumea ta de vise în lumea mea trecând
Ca pe veci -mi fii Doamna visurilor mele!?

Marin Voicu

poezie de (octombrie 2019)
Adăugat de Marin VoicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Starea justitiei. Culegere de articole, studii si note" de Marin Voicu este disponibilă pentru comandă online la 55.00 lei.

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită -și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țara lacrimii

Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țara lacrimii

Din timp neaflatul și fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonțul grâului luminat,
împuns de clonțul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinți și bătut peste dinți cu șira de spinare
a unei flori amare și bătut peste vorbire cu
ale ierbilor șire...
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine și moarte,
când uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
și plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc și beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naște lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moșia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste și priveghe și cu sare
neiertătoare...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub pleoapa cerului iernatic

Sub pleoapa cerului iernatic,
,, Crai Nou" trece singuratic
Vrăjind totul prin ferestre,
Căutând vise maiestre.
Stele mândre în jurul lui
Umplu câmpul cerului,
Întrecându-se în sclipiri,
Ca zăpada în străluciri,
Când soarele se răsfață
Ca–n roua de dimineață,
Unde doina și cu dorul,
Fericesc veșnic izvorul,
Potolind setea cea grea,
Iubirea și dragostea,
Care-mi hrănesc inima,
Înflorind în calea mea
Și ziua, dar și noaptea,
Și iarna, dar și vara,
Cu,, Crai Nou" sub pleoapa grea.

poezie de (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Teamă

sperie nemărginirea morții...
Ghețuri se-nalță peste fruntea mea,
Cu albul de cristal mă înfășoară
Întunecare tristă, crudă, grea.

Nu-mi pasă mie lacrima din urmă,
Mă doare al tăcerii așternut,
Tăcerea cruntă și singurătatea
În care tot mai tare mă afund.

Aici nu-s ploi și vânturi, dar în mine,
De-acum, în veci, va ninge repetat
Și pleoapa doarme-nchisă în iubire...
Iubirea care nici n-a existat...

Voi exila în lumi necunoscute,
Dar vezi, mă tem de măreția lor...
N-am vă las averi, căci sunt săracă,
Dar cu iubirea mea vă înconjor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum noi ne ascundem în emisfera nordică


Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Și plâng

plâng... destinul meu pierdut?
plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.

plâng... când totul s-ar sfârși?
plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.

plâng... e starea mea umană,
plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.

plâng... mi-e totul împotrivă,
plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.

plâng... curat și fără teamă?
plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.

plâng... mă regăsesc în vise,
plâng... că-s vise destrămate?
simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să fii a mea...

Eu te iubesc cu lume și cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea... cu bune și cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.

Să fii a mea cu primăveri și verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea... cu cântecul din ploi.

Să fii a mea peste tăcerea nopții,
Să te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduți în voia sorții,
Să fii a mea, mereu a mea, fii.

Să fii a mea cu prunci și curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul și surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.

Să fii a mea cu nopțile din păr,
Pământul de sub pași, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
Să fii a mea cu gândurile tale.

Să fii a mea și dincolo de toate...
Și peste teamă, dragoste -mi pui,
Iubind și veșnicia de se poate,
Să fii a mea... a mea și-a nimănui.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna își recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colț în care îngeri se roagă pentru noi.

Și nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Ești numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape te strâng.

Și nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduiești prin mine ca o boare
Și îmi arăți din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescărușii plâng în mine
Și se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune și ziua care vine
Îmi spui și tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Și nu vedem covorul de lacrimi așternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Și pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

De-aș rupe pleoapa

De ar putea ochii -mi scrie poezii
Căci frumusețea nu ți-o știi
Gioconda s-ar disipa
Și de-aș putea rupe pleoapa
Să vezi și tu...
Ce culori ai sub ea
Contur și foc de stea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Durere nemărturisită

Ne-mpotmolim în nisipoase umbre,
Cerul se-nlăcrimează a furtună,
De plumb, priviți cum pleoapa ni se umple!
Durerile priviți cum se adună!

Murim tăcut cu fiecare clipă,
Ne-nmormântăm în proria cenușă,
De-acuma pleoapa nu se mai ridică
Și nimeni nu mai vrea să bată-n ușă.

La tâmple cad și fulgere și cețuri...
Uitate umbre pier în depărtare,
Este târziu și ne rănim cu versuri
De sentimente cutremurătoare.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți -nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut alegi.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe 22 mai 1963, Tom Hornbein, un doctor în vârstă de treizeci și doi de ani din Missouri, și Willi Unsoeld, treizeci și șase de ani, profesor de teologie din Oregon, au ajuns pe Everest urcând pe Creasta Vestică, traseu pe care nu se încumetase nimeni îl încerce până atunci. Vârful mai fusese atins de patru ori, de către unsprezece oameni, dar traseul de pe Creasta Vestică era considerat mult mai dificil decât cele două deja consacrate: Șaua Sudică și Creasta Sud-Estică sau Șaua Nordică și Creasta Nordică. Ascensiunea lui Hornbein și a lui Unsoeld a fost - și încă este - aclamată, pe bună dreptate, ca una dintre cele mai importante escaladări din istoria alpinismului.

în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Into Thin Air: A Personal Account of the Mount Everest Disaster Paperback" de Jon Krakauer este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 40.99 lei.

Ecuatorul împarte planeta în două emisfere inegale. Cea nordică a avut întotdeauna o greutate mai mare.

aforism de (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Marin Sorescu

Superstiție

Pisica mea se spală
Cu laba stângă,
Iar o să avem un război.

Fiindcă, am observat,
De câte ori se spală
Cu laba stângă,
Crește considerabil încordarea
Internațională.

Cum vede ea
Cele cinci continente?
S-a mutat cumva­
În pupilele sale
Pitia, cea care știe -ți spună dinainte
Toată istoria
Fără punctuație?

Îmi vine să plâng
Când mă gândesc că eu
Și cerul cu suflete pe care mi l-am legat
În spate
Depind, în ultimă instanță,
De toanele unei pisici!

Fugi de prinde șoareci,
Nu mai dezlănțui
Războaie mondiale,
Fire-ai a dracului
De putoare!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marin Sorescu

Cum?

Mă doare golul dintre scări
Și golul dintre cuvinte
Și dintre celule -
Atâta spațiu pierdut
Și care nu va fi arat niciodată.

Cum mai fie belșug
Când lumea nu mai poate crește
Din cauza păsărillor răpitoare
Care-o tot ciugulesc?

Nimic nu se poate umple
Bine de tot,
Nici măcar spaima.
Cum mai fie belșug?

poezie celebră de din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lumină de soare și trist

Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche
și de ceai
lor!
însă nu înțelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi
poate pomii nu mai sunt
și
Adam e prea vechi
și Eva de mult s-a-învechit
care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri
în pieile noastre de animal în peșterile acelea vechi
se vorbea despre un soare străvechi și însemne rupestre doborâte
de timp
și
uitare
nedrept
ieșeam afară cu tine și mă deznodam de trecut
pesemne dumnezeu începuse înainte de peșteri
se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am știut
viețuiește dintotdeauna în cer
plânsese pentru fiecare tușă mai
aspră
pentru mine plânsese
pentru fiecare prunc
poate tristă ajunsese sub urse și lângă caledonii de mult uitate în vreme
urma mea I se-nchina undeva foarte jos, căci El înălțime
supremă, lacrimă curată era
pe sub pleoapa închisă
i se supune
lui
Soarele
Lui îi închină tot binele, chiar și fără popor
fi auzit miceenii de El sau mayașii cei cu ochiul
în timp și în fizică foarte clar
El nu are popor
El este
târziul oricărui popor
dar pleoapa mea Îl caută în vechime unde este încă
lumină de soare și trist.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intrebare

- Ce-a vrut spună autorul, oare?
Vouă, celor născuți în zodia-n care
Nimic nu doare.

Mirați-vă citeț și nu icniți
De-o fi s-aflați că autorul n-are
Decât vreo două, trei nimicnice dorinți.
Lăsați-i libere cuvintele zboare!

El vrea să știe că în astă limbă
In care el vă știe auzi,
Iubirea nu-i, de fapt, o diatribă,
Ci că ce-l doare-i starea de-a iubi.

Mai vrea să strângă în pocalu-i rouă
Din zori de zi, când noaptea a murit
Si nu vrea multă, boabe vrea doar două:
Cea de-nceput și cea dintru sfârșit.

Mai vrea, de-ar ști că poate -l audă
Cel ce împarte-n astă lume tot,
Să-l lase -și închidă pleoapa surdă
Si ancora s-arunce împăcat în port.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Perspectivă

Dacă te-ai îndepărta puțin,
Dragostea mea ar crește
Ca aerul dintre noi.

Dacă te-ai îndepărta mult,
Te-aș iubi cu munții și cu apele
Și cu orașele
Care ne despart.

Dacă te-ai îndepărta
Cu o zare,
La profilul tău s-ar adăuga soarele,
Luna și jumătate din cer.

poezie celebră de din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook