+volum +de +poezii

Caii

Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de şapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstruşnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respiraţia şi eram îngroziţi.
A doua zi
Radioul a amuţit; am căutat pe toate frecvenţele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin faţa noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A şasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, linişte.
Ştiri de nicăieri:
Şi totuşi radiourile erau acolo, în colţurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neaşteptate ar trebui să vorbească iarăşi,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care şi-a înghiţit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la naţiunile cufundate-n somn adânc,

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea

... am un volum de versuri mai blajin
decât cel mai cumplit şi veşnic chin
şi uneori îl mai deschid să răsfoiesc
prin amintiri, prin veşnicii, prin pământesc

sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu eşti nici n-ai să fii
şi-n care te-am iubit de-atâea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori

apoi, închis total îl pun la loc
pe poliţa dulapului de foc
şi iarăşi uit şi cine sunt şi unde plec
pe lângă geamul tău de ce mai trec...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Umbre albastre. O, voi negri ochi cu duioşie
Prelung mă privesc în treacăt de amiază
Sunet de chitară blând toamna acompaniază
În grădină, dizolvat în maro leşie.

A morţii grave umbre se întind
Mâini de nimfe, la roşii sâni sug cu voioşie
Pierdute buze decăzute şi-n neagra leşie
A tânărului insolite bucle se preling.

Comentarii

Există trei versiuni ale acestei poezii, care arată o evoluţie remarcabilă a imaginilor naturii, mai presus de toate a plantelor, dintr-o lume picturală orientată spre lumea picturală a celei de-a treia versiuni, cu dominare a imaginii corpului uman. Prima versiune este intitulată "Tăcere", a doua "Melancolie". Noi ne ocupăm de varianta "Melancolie", cea din ediţia definitivată de autor.
"Negri ochi", "mâini de nimfe", "roşii sâni", "buzele decăzute" şi "bucle se preling", în cea de-a treia versiune prezentă şi concep o imagine corporală erotică care nu este legată de un singur corp ci de o relaţie difuză de corpuri diferite.
Foarte iritantă pare "leşia" care apare de două ori, odată "maro" şi odată "neagră". Importanţa asocierilor asonante sunt la Trakl bine-cunoscute. Prin urmare, suntem autorizaţi să vedem cu certitudine "leşie" prin cuvântul "duioşie" şi referinţa la "dizolvat".
Ca titlu Trakl foloseşte "Melancolie" care face referire la o tradiţie cultural-istorică, în care melancolia a fost asociată cu teoria învăţăturii medicale, astrologie şi alchimie.
O referinţă despre "Melancolie" ar putea fi "Melancolia" lui Albrecht Dürer din 1514. În acest context, este de asemenea de înţeles că enigmaticele "leşii" din această poezie se referă la procesul de purificare alchimică. De asemenea, "leşia" era o parte esenţială a băii de vindecare medievală şi de curăţare/spălare.
Când la Trakl leşia este maro sau neagră el creează o imagine opusă ce corespunde imaginii "bilei negre a ficatului", care a fost atribuită melancoliei în medicina antică.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul şi fata

sau fata şi poemul
mi-am propus să scriu
pentru fiecare iubită
o poezie
merită fiecare fată
să aibă poemul ei
o femeie e un poem
dar nu a fost îndeajuns
aşa că am scris pentru fiecare fată
un volum de poezii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strâng bani

pentru amenzi am vândut
vreo două vo
lume
de poezie să-mi ajungă banii
pentru sancţiuni - protestele
interzise de guvern sancţionate de poliţie - aş
vinde şi pământul care se scurge
de sub poet
tot nu
ajunge dacă adaug norul
meu preferat (?!)
pentru participarea la următorul miting
am scris un nou volum de poezii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremura violent

în cămăşuţa lui prea strâmtă
pentru un poet aşa de mare
nenorocit de prea mult geniu
stătea de veghe în jurul ultimului
volum de versuri ce avea să se scrie
era în chinurile facerii de poezii
cu lumina care-i venea direct în cap
se temea puţin să nu sfârşească
în focul creator ce a început
să-i încălzească la început paşii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde-ai fi, oriunde eşti...

Oriunde-ai fi, oriunde eşti
Te port în suflet ca pe-un vis
Desprins din tainele cereşti,
Cu foc iubirea m-a cuprins...

Respiră-n mine o povară,
Oriunde-ai fi, oriunde eşti
Cu trupul tău de căprioară
Hai, vino, să mă cucereşti.

Iubirea noastră e culcuşul
Unui volum de poezii,
Citeşte-l, aprinde urcuşul
În inima-mi cu stele, mii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec mistria

prin materialul lăsat de poet
câteva cuvinte care n-au intrat
în compoziţia poeziilor
din ultimul volum refuzat
de editorii puşi să facă bani
din creaţiile autorilor
nu pot nivela cu mistria
asperităţile unor poezii lăsate
pe foile îngălbenite de ură
mânerul de lemn lustruit
îmi face bătături suportabile
în palma de artist ratat
partea metalică bate un vers
prea ridicat în pagină
tulbur supa de cuvinte încet
cu mistria care a ridicat
ziduri înalte şi reci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă întreba

nimic în seara asta friguroasă
bagă un lemn pe foc
sau ultimul meu volum de poezii
închide televizorul care te minte
şi lasă sărutul să ne unească
strânge-mă-n braţe în tăcere
afară ninge grăbit de câteva ore

nu mă întreba nimic în noaptea asta
nu vreau să te mint fără temei
să ascultăm trecerea timpului
şi să ne iubim într-o goană nebună
apoi vom bea cuvintele din poezie

nu mă întreba de ce a rămas
coada mea afară după colţul blocului
ochii mei îţi împodobesc pomul
şi valeţii mei urlă la lună

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

în anul acela

citea poezii din volumaşul
pe care-l ţinea în buzunar
mereu, ca pe o carte de rugăciuni
îşi spunea: într-o zi o să scrii şi tu
un volum de poezii şi alţii
îl vor citi cu sfinţenie
îl vor ţine mereu într-un buzunar
se vor plimba de la munte la mare
de la gura humorului la stele
cu volumaşul de poezii scris de el
în anul acela citea poezii
şi celelalte materii nu mai existau
stătea pe bănci în parcurile goale
se întreba dacă n-ar fi cazul să scrie
primele versuri şi vântul îi alina
suferinţele tânărului viitor poet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!