+viata +dure +re

Înrolat în viaţă

De-aş fi Eminescu oare

m-aş mai naşte dintr-o floare

sau aş sta cuminte-acasă

altora nu prea le pasă

De români şi România

ocupă-se netrebnicia

nu c-am fi popoare dure

doinele ce pot să-ndure

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme 00 (13 ianuarie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă lupţi cu tine însuţi, foloseşte mijloacele cele mai dure şi cele mai ascuţite arme. Confruntarea trebuie să fie totală, "pe viaţă şi pe moarte", fără menajamente şi concesii. Scoate dracii din tine şi cu bomba atomică, dacă e nevoie, dar nu te lăsa pradă propriilor slăbiciuni. Fii mai tare decât propria persoană, dă de pământ cu hoitul neputincios care zace în tine şi ridică-te. Dacă va fi să pierzi lupta, atunci sfârşitul ei să te găsească în picioare, cu inima trează şi cugetul împăcat.

Mihail Mataringa (31 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Ai crescut in lume trei feciori
Si i-ai aruncat în poarta lumii,
Trei amare, întunecate flori.

Aspru, cel dintăi intoarce plugul
Pe pământuri dure şi străine,
Si i-a îndoit grumazul jugul.

Cel mai mic a devenit burghez,
Primul, din măduva ta cu burta.
Primul, din măduva ta obez.

Mijlociul suduie viaţa,
Răsărituri noi poarta sub tâmple,
Si se luptă şi frământa ceata.

Trei feciori ţi-au răsărit din pântec,
Unul singur astazi te pastrează
Siluetă fumurie-n cântec.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a posedat intenţia de a împrumuta vorbelor însuşiri materiale, aşa încât unele să miroase, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau muşculate şi cu păr de animal. Toată viaţa am avut idealul să fac o fabrică de jucării şi lipsindu-mi instalaţiile, m-am jucat cu ceea ce era mai ieftin şi mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date.

Tudor Arghezi în Ars poetica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dimineaţă

Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munţi,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameţi şi mai mult
Amintirile.

Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea uşoara. Şi totuşi
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi şopteşte întruna
Şoapte ce nu le-nţeleg,
Atinge perdeaua subţire
Făcând-o să tremure
Şi-mi ameţeşte mai mult

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de câine

Cu-ale sale reguli dure
Fiscul câinii i-a şocat:
Trebuie să îşi procure,
Grabnic, case de marcat.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii - lumina vieţii

(Celor mai scumpe fiinţe din viaţa mea)

E atâta soare şi atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinereţea mea şi dorul
Cuvintele ce-şi au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieţii
Sunteţi mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieţii
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereţii.
Voi sunteţi lumina vieţii mele
Aţi izvorât din inimile noastre
Din frumuseţea zorilor albastre.

Poezia a primit,, Diploma de excelenţă,, în anul 2019-Albania

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amărăciunile vieţii

Ce cale a vieţii poate cineva alege?
în pieţe sunt conflicte şi negocieri dure,
în case griji;
în ţară trudă continuă, iar pe mare groază;
şi peste hotare, dacă trebuie să mergi, teamă,
şi dacă eşti sărac viaţa e un chin.

Eşti căsătorit? Vei avea parte de multe nelinişti;
nu eşti căsătorit? Vei trăi în singurătate.
Copiii aduc necazuri; fără copii viaţa este schiloadă.
Tinereţea este nesăbuită, iar bătrâneţea nevolnică.

Până la urmă, sunt doar două soluţii:
Să nu te fi născut sau, odată născut, să mori.

poezie de Posidippus, 310 - 240 î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!