Poezii despre sunt nisip
Rezultate pentru +sunt +nisip în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Insula noastră
Uită-te peste oraș,
insula noastră închide fereastra...
Perdele de ploaie
ne ascund de lume,
iar Tu,
ești doar tăcere...
Vorbește
delir singuratic prin mine,
cântă-ți tăcerea
plină de nisip
atunci când auzi valuri de lacrimi.
Claxoanele topite
în nervi de șoferi obositi,
azi sunt departe...
Uită-te peste oras,
insula noastră închide fereastra,
azi, într-o clepsidră goală,
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (7 iulie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre automobiliști
- poezii despre vorbire
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre oraș
Femeii
Femeie! Trebuia să știu, din viață,
Că te iubește cinʼ te vede-n față;
Tot viața să mă-nvețe trebuia
Că-i vorbă-n vânt făgăduiala ta;
În fața farmecelor tale pus,
Știu însă doar că te iubesc nespus.
Memorie, ești binecuvântată
Când cu Nădejdea te arăți de-odată,
Dar blestemată ești de-ndrăgostiți
Când de Nădejdea lor sunt părăsiți.
Femeie, frumusețe-nșelătoare,
Ce grabnic tinerii îți dau crezare!
Ce tare bate inima lor, când
Văd prima oară ochii tăi arzând
-Albaștri, negri sau ca de alună,
Din care lunecă vreo rază bună!
Ce repede se-ncred ei în cuvântul
Dat lor, și îți ascultă jurământul,
Nădăjduind că veșnic ți-l vei ține,
Când tu te schimbi chiar într-o zi, vezi bine!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre promisiuni
- poezii despre iubire
- poezii despre femei
- poezii despre vânt
- poezii despre tinerețe
- poezii despre schimbare
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Înțelegând deșertăciunea vieții
Încă de pe vremea când eram doar un băiețel pofticios
Și până-n ziua de azi, când sunt bolnav și bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleași.
ATUNCI, pe plajă construind pagode de nisip;
ACUM, la Palat, acoperit de jad zornăitor.
Aceasta și aceea jocuri la fel de copilărești,
Lucruri a căror substanță trece-ntr-o clipită.
Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înțelege;
În absența textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*
Iar dacă cineva se străduie plin de zel să învețe Calea,
Acea străduință nu va fi decât o greșeală în plus.
* Este vorba despre Dhyāna, obținerea unui anumite stări de echilibru și conștientizare profundă.
Practicile yoga se inspiră din Dhyāna.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre yoga, poezii despre sănătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plajă sau poezii despre palate
Înțelegând deșertăciunea vieții
Înțelegând deșertăciunea vieții
Încă de pe vremea când eram doar un băiețel pofticios
Și până-n ziua de azi, când sunt bolnav și bătrân,
Lucrurile care mă interesau au fost diferite, în perioade diferite,
Dar, fiind OCUPAT, pentru mine păreau întotdeauna aceleași.
ATUNCI pe plajă construind pagode de nisip;
ACUM la Palat, acoperit de jad zornăitor.
Aceasta și aceea jocuri la fel de copilărești,
Lucruri a căror substanță trece-ntr-o clipită.
Atâta vreme cât mâinile sunt ocupate inima nu înțelege;
În absența textelor sfinte, Doctrina este sănătoasă.*
Iar dacă cineva se străduie plin de zel să învețe Calea,
Acea străduință nu va fi decât o greșeală în plus.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai lăsat visul drept iubire
trec prin mari trecători, trist, cu oase albe
de memorie-n pagini de nisip fierbinte, nescrise
și vai, inima pustiului meu cât de tare mă chinuie
căci adânc simt timpul cum trece prin mine
lacrimi picurate-n deșertul visurilor mele sunt urme
de amintiri trecute-n nopți de iubiri secătuite
acum furtuni se ridică ca semn spre cerul fierbinte
căci au trecut și poate, cu tine, niciodată n-or să mai fie
dar prin cețuri de praf și de pulberi și-n soare
văd imagini dublate-n unduiri de pure-albastre ape
și-n alb de zări înveșmântată cu triste-ntise brațe
te văd cum vii, tu, alb-albastră-n veșmânt de iubire
nisipul fierbinte din ochi, încet, începe a mi se prelinge
și lacrimile de nisip fierbinți lasă loc la vis, la fericire
încep să uit durerea pustiului de nisip arzător din mine
căci tu nu mai uitat și-mi lași, cel puțin visul, drept iubire
poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre alb, poezii despre tristețe, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre imagine
Fără oprire...!
Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!
Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...
Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!
Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre toleranță, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Bătrâni și copii
Acești bătrâni, acești copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord și alții sud
Și lacrima nu și-o aud.
Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinții dintre ei lipsesc,
Își zic bunici, își zic nepoți,
Străinătatea strigă-n toți.
Acești copii, acești bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Și rudele, cu ei nici nu-s.
Niște copii în țarc vulgar,
Niște bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-și sunt nepoți, nu-și sunt bunici.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre religie, poezii despre iad, poezii despre copilărie, poezii despre rude sau poezii despre rai
Armăsarul vestului sălbatic
E asfințit de madrigal
Și raze se-mpletesc pletoase
În fibra viului altar,
Scăldându-se în zări spumoase.
E asfințit... la orizont pământul
Pare că arde în cerul ca de foc,
Amurgul se strecoară-n vântul
De umbre ce-s topite-n joc.
Și în vâltoarea dintre drumuri,
Răscrucea de pământ izbind,
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind.
Vine și zboară în galop,
Iar coama-i o lumină vastă,
Culege fiecare strop
Din noaptea umedă, fantastă.
Rămân scântei în urma lui
Ce se aprind în focul
Zenitului și-al câmpului
Și-și căută-n înalturi locul
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre foc, poezii despre cai, poezii despre vals, poezii despre stele, poezii despre păr sau poezii despre ocean
Călătoria
Timpul stă captiv într-o clepsidră de nea
Dar fără să vreau am călcat pe ea,
Am spart timpul și mi-a tăiat talpa
Nu curge sânge că a înghețat ca apa.
Dacă eram mai atent trăiam veșnic
În zadar lipesc cioburile vieții de nemernic,
Vidul a fost distrus iar acum timpul curge
În valuri de nisip ce trupul mi-l frânge.
Am făcut cioburi infinitul cu al meu călcâi
Acum în rândul de muritori sunt cel dintâi,
Acum timpul arde ca în focurile iadului
Iar viața iubește tortura sufletului.
Starea mea tristă de fericire izbucnește
Timpul infinitatea și nemurirea o iubește,
Pentru că timpul e rege în abis
El stinge speranțe când tu vise ai aprins.
[...] Citește tot
poezie de Miron Iustin (4 martie 2017)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre trup și suflet
Călătorie
Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlnești săraci cu păr cărunt, pomană să le faci
Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine
Pe drum sunt plantații de maci, sunt plopi fărâmați de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regești
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munților sunt sate noi și curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotnițe, mori de vânt, curți boierești
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt mașini de treierat și hambare cu bucate
În gara cea mică unde singuri o să coborâm
[...] Citește tot
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre păduri, poezii despre școală, poezii despre veverițe, poezii despre urși, poezii despre trenuri sau poezii despre sărăcie
<< < Pagina 1 >