+steaua +ta

Mongan se gândeşte la trecuta lui măreţie

Eu am băut mied din Ţara Celor Tineri
Şi plâng – fiindcă acum ştiu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de reţineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare şi Steaua Pilot.

Asta s-a întâmplat demult – n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgenţă prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăşte vântul,
Un om care ştie un singur lucru, acela că fruntea lui

Nu va atinge sânii şi nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietăţii, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare să vă-îndur toate strigătele amoroase?

* Mongan – rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieţii şi al Copacului Cunoaşterii,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-e aspră steaua, dar mai rea asprime
e-a contelui ce-n seamă nu mă bagă!
În jurul meu sunt mulţi cei ce mă roagă,
dar eu nu vreau alt chipeş. Nimeni, nime...

Sfidez a curtezanilor mulţime,
spre umilit sunt leu ce stă să ragă,
mă umilesc spre cel ce nu-i sunt dragă,
şi-această hrană vreau să mă anime!

El caută doar pricini de mânie,
iar ceilalţi - de confort şi armonie:
îi las pe ei şi lui îi caut voia.

La şcoala ta, Amor, primeşte-oricine
contrariul lucrului ce se cuvine:
dispreţ umilul, crudul bunăvoia.

sonet de Gaspara Stampa, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Îngenunchez în vânt.
Mâine oasele-au să-mi cadă
de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mai duce.
Îngenunchez în vânt:
lângă steaua cea mai tristă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de sfârşit

Poate greşesc: dar steaua tot roşie-a rămas.
Poate greşesc: dar fluviul e-acelaşi ca-nainte.
Poate greşesc: dar munţii îşi au şi ei un glas.
Poate greşesc: dar câmpul şi el are cuvinte.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Eşti busuiocul care a sfinţit izvorul
Şi steaua ce luceşte-n lacul
Unde pluteşte dorul.
Eşti floare-albastră-n ochii mei
Şi eşti parfumul cel de tei.
Şi seara-n bucium te prefaci
Şi-i strigi şi îi aduni pe fraţi!
Şi eşti dorinţa cea mai vie
Pentru eterna, dulcea Românie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vîntul şi steaua

Da, sînt gata să fiu
vîntul viclean, străveziu,
prevestind naufragii –
şi-apoi, pe fantasticul cer
tot eu să fiu steaua de ger
pe care-o văzuseră magii.

Da, sînt gata să sparg
corabia ta, catarg cu catarg
şi-apoi să aprind un luceafăr
care, pe ape blajine
să te aducă spre mine
cu-ncredere, teafăr.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu privire la tabloul lui delacroix : lupta lui iacob cu îngerul

Steaua era pe sfârşite,
stingerea sunase şi ea,
cerurile deschise cântau.
Ce ştiau despre stingere
cerurile,
ce ştiau
de lacrimi amare?
Ce ştie
Primăvara
de lăcrămioare?
Şi fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.
(...)

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada

Fulg limpede şi pur,
Te-aştept să te scobori,
Petala de pe flori
Sădite în azur.

Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntreagă
Să-ţi facă fiinţa albă.

Dar ajungând la noi,
Cu steaua şi cu luna,
Tu treci întotdeauna
Şi laşi în lut noroi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteşugul

Anul aduce
Bun timp trecut;
Cel rău se duce
Timp prefăcut.

Vine acea vreme
Ce o doream;
N-am a mă teme,
Ce mă temeam.

Cine pricepe
Cele ce zic
Simte c-începe
An plic în spic.

Simte rodirea
Ce eu gândesc,
C-o dă-nflorirea
D-un gând ceresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Iancu Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica

De muzică-s purtat ades în cer!
Spre steaua ce-a pălit,
Sub ceaţa deasă, printr-un vast eter,
Eu navighez grăbit;

Am pieptul scos, plâmânii s-au umflat,
Ca pânza pe catarg
Şi mă ridic pe valul înspumat
Purtat de noapte-n larg;

Vibrează-n mine pasiuni şi cresc
Ca-n vasul şubred rău;
Vânt bun, furtuni cumplite mă lovesc

Pe necuprinsul hău,
Dar alteori oglindă stă, firesc,
Tristeţea să-mi privesc!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!