Mongan se gândește la trecuta lui măreție
Eu am băut mied din Țara Celor Tineri
Și plâng fiindcă acum știu deja tot:
Am fost copac, un alun*, iar ei fără niciun fel de rețineri
Mi-au atârnat pe ramuri Carul Mare și Steaua Pilot.
Asta s-a întâmplat demult n-avea memorie pământul:
Am devenit o urgență prin care trec roibii amurgului,
Am devenit un om, un om care urăște vântul,
Un om care știe un singur lucru, acela că fruntea lui
Nu va atinge sânii și nici buzele părul
Femeii iubite vreodată, în niciuna din zilele rămase.
O, fiară a pustietății, pasăre a aerului, spune-adevărul,
Trebuie oare să vă-îndur toate strigătele amoroase?
* Mongan rege irlandez mitic, fiul jumătate om al zeului mării, Manannán mac Lir; după unii
cercetători este vorba despre regele irlandez Mongan, mort în anul 625, un personaj real.
* Alunul, conform notelor lui Yeats, este simbolul biblic al Copacului Vieții și al Copacului Cunoașterii,
asociat totodată cu constelațiile Ursa Major(Carul Mare) și Ursa Minor (Carul Mic) din care face parte
Steaua Polară, numită de celți Steaua Pilot.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre monarhie
- poezii despre copaci
- poezii despre țări
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sâni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.