+raza +de +lumina

Corbul

Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
"E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."

O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decât un trecător."

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii şi poeme (1963), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina Duhului Sfânt

Raza lui sacră din sfeşnic
Să ne lumineze, veşnic.

distih de David Boia (27 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconaj

Cum se agăţau păstrăvii
de fiecare rază de lumină,
erau mai uşor
de făcut captivi...

Şi noi, deasupra lor,
cu lanterne în mâini.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Însemnări de campanie - 21 August 1988
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine nu va mai lumina din nou

Mâine nu va mai lumina din nou,
A ajuns la capăt de drum tristul călător;
I-am văzut ultima rază, ca-ntr-un tablou
Înclinat, soarelui rece, strălucitor.

poezie clasică de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Tu, mamă, eşti raza mea de soare,
Glasul tău blând mă alină mereu.
Tu, vindeci acolo unde doare,
Nu cu pastile, ci cu bunatatea ta de zeu!

Ochii tăi căprui şi blânzi, îmi încălzesc inima,
Zâmbetul tău fermecător îmi dă putere.
Mamă, străluceşti ca lumina,
Si eşti ce mai valoroasă avere...

poezie de Valentina Asaftei
Adăugat de Valentina Asaftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai simţit imensitatea mării? Atunci e tot una dacă marea este în linişte sau e mişcată de furtună, dacă străluceşte sub răsăritul soarelui sau dacă asupra-i ultima rază de lumină se luptă cu întunericul nopţii. Şi în sufletul aproapelui tău este o imensitate, şi îndată ce ai înţeles-o, eşti subjugat.

citat celebru din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinerea armei

Acest blând şi plin de spirit popor,
nu-şi ţine arma pentru omor

Această inimă de foc şi de miere
nu-şi ţine sabia pentru tăiere

Această privire plină de vis
nu-şi ţine glonţul pentru ucis

Aşa cum marea cea mare, ehei,
îşi ţine tărmurile ei

Aşa cum lumina din rază
îşi ţine un ochi
ca s-o vază

Aşa cum cuvântul din vers
îşi ţine şieşi
un înţeles

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lilica

Când copilaşu-mi se lipeşte
Plăpând la sânul meu,
Şi-l port în braţe, şi-mi zâmbeşte,
Şi-l strâng, şi-l pup mereu;

Îmi pare-atunci că-s o tulpină
Ce-abia mai sta pe rădăcină,
Tot sughiţând după lumină
D-atâtea ierne-n şir,
Şi iată că-ntr-o zi cu soare,
Sosind o rază iubitoare,
Făcu din trestia ce moare
Să iasă trandafir:

Un copilaş ce se lipeşte
Plăpând la sânul meu,
Şi-l port în braţe, şi-mi zâmbeşte,
Şi-l strâng, şi-l pup mereu!

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fantomă - I. Tenebrele

În văgăuna tristă şi urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Şi unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,

Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Şi să-şi mănânce inima, silit.

Din când în când, luceşte, creşte, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;

Şi când întregul trup s-a-nfăţişat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.

sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, soare-al celor fără somn...

O, soare-al celor fără somn! Stea a-ntristării
Ce licăreşti înlăcrimată-n geana zării,
Tu ce străpungi, fără s-alungi, bezna tăriei,-
Cum semeni cu-amintirea bucuriei!
Eşti ca lumina zilei de-altădată,
Scăpărătoare pururi şi-ngheţată,
Raza ce-n noapte chinul ţi-l petrece;
Îndepărtată, limpede şi rece.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!