+prezenta +ta

Diaz: Iar acum, conform tradiţiei, fiecare cetăţean din San Marcos va veni în faţă şi îi va prezenta Excelenţei Sale baliga.
Generalul Emilio M. Vargas: Baligă? Credeam că sunt diamante.
Diaz: Suntem o ţară agrară.
Generalul Emilio M. Vargas: Da, dar baligă...
Diaz: Pentru fertilizarea propriilor recolte. Uneori mâncarea e mai valoroasă decât aurul.

replici din filmul artistic Bananas, scenariu de Woody Allen (28 aprilie 1971)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther (către Wilhelm): Prezenţa ei, destinul ei, participarea ei la destinul meu, toate astea îmi storc şi ultimele lacrimi din creieru-mi pustiit. Să ridic perdeaua şi să trec după ea, asta e tot! Şi ce atâta şovăire şi tărăgăneală! Pentru că nu se ştie ce este dincolo de ea? Şi nimeni nu se mai întoarce? O însuşire caracteristică a spiritului nostru este aceea de-a bănui că e numai tulburare şi întunecime acolo unde nu ştim lămurit ce este.

replică celebră din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Aşa-i; din nefericire mai există şi asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge şi a sfârşi în nişte vase cu apă, următoarea lor destinaţie, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezenţa acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnişoara Petra, în perioada de convalescenţă.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop şi-l puteau îndeplini la fel de bine şi dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu aşa, rupte... Deci, ţine minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări şi-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferinţa.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvăşit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că şi ele trăiesc... Ştii, într-un fel şi asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai şi ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi şi nu ştiu dacă s-ar ţine cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnişoara Petra e mulţumită şi veselă văzându-le; ei nu i-am împărtăşit opinia mea, ca să n-o indispun...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (speriat): Cine-i acolo?
Nina: Linişteşte-te! Suntem numai noi doi...
Mişu (agitat): Nu! Flerul meu de gazetar îmi spune clar! (Tare.) Cineva, cu ochi indiscreţi, ne priveşte!
Nina (privind spre fereastră, cu nemulţumire): Ai dreptate... A venit iar târfa aceea cu fustă roşie...
Mişu: Doamna Opinia?
Nina: O paraşută...
Mişu: Scoate-o afară!
Nina: De ce tocmai eu?
Mişu: Pentru că eşti deasupra. Eşti parte activă! Eşti călare pe situaţie!
Nina: Poftim?
Mişu (isteric): Nu mă pot concentra în prezenţa ei! E vorba de un act intim...
Nina: Şi eu ce să fac?
Mişu (aspru): Închide-i gura cu nişte ziare...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: De când te-ai căsătorit, ai lipsit de la şase cursuri, de la o lucrare şi de la un parţial.
Betty Warren: Am plecat în luna de miere şi apoi a trebuit să mă ocup de amenajarea casei. Ce vrea de la mine?
Katherine Watson: Prezenţă.
Connie Baker (cu sfială): Majoritatea profesorilor se fac că nu văd atunci când studentele căsătorite lipsesc de la două-trei cursuri.
Katherine Watson: Atunci de ce nu vă măritaţi încă din anul întâi? În felul ăsta aţi putea abolvi fără ca măcar să fi trecut vreodată prin campus.
Betty Warren: Nu desconsidera tradiţiile noastre doar pentru că dumneata eşti împotriva lor.
Katherine Watson: Nu trata cu lipsă de respect acest curs doar pentru că eşti măritată.
Betty Warren: Nu mă trata pe mine cu lipsă de respect doar pentru că dumneata nu eşti.
Katherine Watson: Vino la curs, fă-ţi temele, sau nu vei trece.
Betty Warren: Dacă nu trec, vor fi consecinţe.
Katherine Watson: Mă ameninţi?
Betty Warren: Te educ.
Katherine Watson: Asta e meseria mea.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Jackson: Mă bucur să te văd din nou.
Colonelul O'Neill: Da, şi eu la fel. Păcat că eşti o halucinaţie.
Dr. Jackson: Ba nu, sunt aici. Sunt aici cu adevărat.
Colonelul O'Neill: Sigur că eşti. (O'Neill îşi scoate pantoful şi îl aruncă spre Jackson. Pantoful trece prin el.)
Dr. Jackson: Aici în sensul că este prezentă conştiinţa mea, chiar dacă forma mea fizică lipseşte, ea fiind de fapt pe nicăieri. Ideea este că nu îţi imaginezi asta.
Colonelul O'Neill: Tocmai am aruncat cu pantoful prin tine!

replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spataru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frodo (auzind ţipetele Călăreţilor Negri): Ce sunt?
Aragorn: Au fost odată oameni. Mari regi. Apoi Sauron vicleanul le-a dăruit cele nouă inele ale puterii. Orbiţi de lăcomie, le-au luat fără tăgadă, unul câte unul câzând pradă întunericului. Acum ei sunt sclavii voinţei lui. Se numesc Nazgul şi nu sunt nici în viaţă, nici morţi. Ei simt prezenţa Inelului mereu, atraşi de puterea sa. Nu se vor opri niciodată până nu te vor găsi.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Pentru a fi totul clar şi-n cazul tânărului Mihai Ristea, şeful securităţii, încă minor, chiar şi la data lansării, am să prezint actele şi declaraţiile semnate de bunăvoie de părinţii tânărului, în original, în trei exemplare, în prezenţa mea şi a doi martori, comandantul misiunii, Lucian Enka şi domnul profesor-instructor Eugen Manea. Prin semnarea acestor acte, domnul şi doamna Ristea, fiind tutorii legali, i-au acordat fiului lor permisiunea dumnealor de a participa la această misiune spaţială şi au fost de acord cu toate condiţiile prevăzute prin lege, cât şi cu cele stabilite de conducerea Institutului nostru.

replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Lasă, că vă veţi descurca voi şi fără el, aşa cum şi el se va descurca fără voi.
Mihai: Nu ştiu dacă va fi chiar aşa, Ly. Nu va fi atât de simplu. Într-adevăr, Luci e un om minunat, e un foarte bun comandant, coleg şi prieten. Prezenţa lui printre noi era întotdeauna binevenită, plăcută şi utilă, ştia să se impună când era necesar, fără a exagera. Nu ştiu, personal nu înţeleg de ce ar vrea această separare, fie ea chiar şi temporară. Întotdeauna şi-a dorit ca noi să fim uniţi, la bine şi la rău, să constituim un echipaj strâns, unit, ca o mare familie, iar acum brusc, el însuşi să ceară această separare... Mi se pare inexplicabil şi chiar îngrijorător. Trebuie să fie cu adevărat, foarte afectat, pentru a proceda astfel.
Ly: O să-i treacă lui.
Mihai: Probabil.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florin: Mă numesc Florin Neamţu, zis Nemilosu', iar el este Bogdan Trană, zis Temutu'. Nu vă speriaţi de noi, vă rugăm, ne aflăm aici doar pentru a vă asigura protecţie, nu pentru a vă face ceva rău, ci pentru a vă feri de rele. Desigur, nu am luat această hotărâre din propie iniţiativă, ni s-a spus să avem grijă de dumneavoastră.
Lia: Ah; da, ştiu... Am aflat despre decizia directorului nostru. Mă miram doar; adică, nu mă aşteptam să se treacă la dispoziţiile dânsului atât de repede. Dacă este nevoie de prezenţa dumneavoastră, am să înţeleg totuşi...
Bogdan: Nu noi am decis acest lucru, domnişoară.
Lia: Îmi puteţi spune Lia... Şi chiar trebuie să mă însoţiţi acum? Nu merg decât până acasă, cu un taxi.
Florin: Nu-i nevoie, domnişoară... adică, Lia... Nu trebuie să luaţi un taxi, vă ducem noi cu maşina noastră.
Lia: Ah, ce drăguţ...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!