Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

+prezenta +ta

Replici despre prezenta ta, pagina 2

Cornelia Georgescu

Maria: Hai acum, nu mai sta închis aici. Hai cu mine pe puntea principală. Nu ne poți lăsa singuri; ar fi nepoliticos din partea ta. Sau poate vrei să plecăm mai repede, să te lăsăm singur? Spune-mi, te deranjează prezența noastră?
Lucian: Nu. Cum poți să crezi așa ceva?! Aș prefera totuși să rămân aici, în rezerva mea.
Maria: Nu se poate, pentru că nu te las eu. Hai, struțule, nu mai tot băga capul în nisip ori de câte ori ți se pare ceva în neregulă. Scoate-l afară și înfruntă realitatea, cu curaj! Nu te tot ascunde, nu-ți șade bine. Nu ție...
Lucian: Struț?! Eu?! Parcă eram urs.
Maria: Struț, urs, catâr; ce contează? Nu-i genul tău să fii nici una, nici alta; nu-ți stă bine deloc în nici una dintre aceste variante.
Lucian: Bine, domnișoară Biologie... Gata, m-ai convins, dacă insiști atâta. Ai terminat cu lecția de biologie, despre animale încăpățânate, ursuze și retrase?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Tot aici ești, Luci?!
Lucian: Dom' director... Mă scuzați, n-am observat când ați sosit.
Traian: Lasă asta! De ce n-ai plecat cu colegii tăi?
Lucian: Eu, acasă?! Nu prea, dom' director! Nu atâta timp cât mama e încă împotrivă. Cred că pentru următoarea perioadă, am rămas fără casă, până vom pleca în misiune; n-o să mai cunosc semnificația cuvântului "acasă".
Traian: Nu procedezi corect.
Lucian: Tot eu, domnule?!
Traian: Tu, bineînțeles. Vei pleca, pentru următorii cel puțin 13 ani... Ar trebui ca măcar în această perioadă scurtă care a rămas până la plecare, cel puțin în fiecare seară, să fii acasă, împreună cu părinții tăi. Nu-i lipsi de prezența ta!
Lucian: La ce bun?! Să aud tot felul de reproșuri? Să-mi repete neîncetat că nu e de acord cu plecarea asta, că nu-mi permite să particip la misiune, sau alte lucruri asemănătoare?! Mă scuzați, dar nu vreau să am parte de certuri inutile de acest gen în fiecare seară, dacă ei nu vor să înțeleagă și să aprobe decizia mea.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Luci, crede-mă, e mult mai bine să nu insiști asupra subiectului, cel puțin deocamdată, pentru că... Nu vreau să vorbesc despre asta, nici cu tine, nici cu altcineva. Să nu răscolim trecutul...
Lucian: Bine. Înțeleg. Sau încerc măcar să înțeleg. Însă, oricum, n-am să insist.
Lia: Deci, mi-ai găsit jurnalul!
Lucian: Da. Pentru că era pus la vedere. Și mi-a atras atenția.
Lia: Și ți-ai permis să-l răsfoiești, fără acordul meu.
Lucian: Păi... Tu nu erai acolo, ca să-mi dai acordul. În plus, astfel am aflat cel mai important amănunt, anume că mă iubești. De altfel, mă îndoiesc că dacă ai fi fost prezentă în încăpere, mi-ai fi permis să-ți răsfoiesc jurnalul.
Lia: Ai dreptate. Nu ți-aș fi permis. Jurnalul personal e ceva intim, personal, după cum îți poți da seama din denumirea lui... Acolo, o persoană își trece cele mai ascunse gânduri, secretele; deci, chestii intime... Și nu trebuie citite de alții! Ce altceva ai aflat?
Lucian: Altceva?! Nimic altceva, pentru că ai apărut tu. Poftim! Astea sunt toate foile pe care le-am luat din jurnalul tău.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ah... Măi, măi, ca să vezi... Ce să fie oare?! Sau cine?! Ia te uită, ce surpriză! Domnișoara prințesă a decis totuși să ne onoreze cu prezența dumneaei. Vă rog, poftiți, Alteță! Sunt sigur că se va mai găsi un loc liber și pentru dumneavoastră, Înălțimea Voastră!
Lia: Vă rog frumos să mă scuzați că am întârziat.
Lucian: Vai... Dar n-ați întârziat deloc, Maiestate! Ba chiar e o mare cinste să vă avem printre noi.
Lia: Luci, te rog... Nu fi ridicol! Mi-am cerut deja scuze. Am întârziat, știu foarte bine. Sper că nu m-ați așteptat prea mult.
Lucian: Nu, nu, desigur. Decât așa, foarte puțin, cam vreo... două-trei ore. Dar nu face nimic, Alteță! Ne bucurăm că sunteți totuși printre noi și ne onorați cu prezența dumneavoastră princiară. Puteați veni chiar și mai târziu, doar nu era nici o problemă! Ce contează? De ce să vă grăbiți?
Lia: Lucian, încetează! Îmi pare rău, am mai spus.
Lucian: Îți pare rău?! Dar cine naibii te crezi tu aici?! Îți bați cumva joc de noi toți? Ai impresia că am fi obligați să stăm toți degeaba ore întregi, așteptând după tine?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Cât despre tine, acum, doar din cauza faptului că mâine e ziua mamei tale treci prin această perioadă "delicată", ești atât de nesuferit și ai aceste toane?
Lucian: Exact. Din această cauză.
Lia: Ca să vezi; băiețelul mamei cel răsfățat...
Lucian: Lia, te rog! Ți-am mai zis, nu mă lua peste picior! Nu-mi place.
Lia: Nici n-o făceam, Luci. Deci, te înțeleg. Dar parcă spuneai că asta-i doar una dintre problemele cu care te confrunți acum. Iar cealaltă? Sau celelalte, dacă ar fi mai multe...
Lucian: Despre acelea, prefer să nu discut, momentan!
Lia: Ah, preferi să nu... Atunci, te las singur. Dar încă nu m-ai lămurit asupra unui aspect. Și anume, când vei veni la întâlnirile noastre obișnuite?
Lucian: Păi, sincer, nu știu. Mai bine nu mă întreba.
Lia: Atunci, nu te voi întreba.
Lucian: Lia, mă bucur că ai venit! Prezența ta mi-a făcut bine. Serios! Mulțumesc. Și te rog, păstrează brățara, nu mai încerca să mi-o înapoiezi altădată!
Lia: Bine. După cum vezi, o păstrez totuși. La urma urmei, am primit-o de la... adevăratul Moș Crăciun, nu de la tine.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Ați văzut ce-i afară?
Maria: Da. Foarte multă lume. Agitație mare.
Mihai: Și-n plus, încă un transport.
Traian: Ah, acesta-i cu hârtia igienică. V-a sosit....
Nistor: Hârtia... Care hârtie, dom' director?
Traian: A voastră, desigur. Aseară eu și Luci am observat că vă lipsea, atât de pe liste, cât și din magazii; ați uitat-o!
Nistor: Am uitat-o?! Hârtia igienică?
Traian: Nu râdeți! E ceva foarte serios! Ce v-ați fi făcut în următorii ani fără hârtie igienică la bord?
Alex: Nu știm. Nu ne-am pus problema asta.
Traian: Nici nu va fi cazul, pentru că am reparat această greșeală prin această comandă.
Lucian: 20000 de suluri, dom' director?
Traian: Nu, Luci. Mi-am permis să măresc cifra.
Lucian: 40000?
Traian: Nu; 50000.
Lucian: 50000?! Dom' director, nu-s prea multe?
Traian: Ba da, dar nu se strică, iar dacă aveți suficient spațiu de depozitare, prezența lor nu vă incomodează. Dar dacă nu vreți atâtea, vor fi aduse la bordul navei doar câte considerați voi că vă vor fi necesare. Restul pot rămâne în Institut.
Lucian: Nu. Le vom lua pe toate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Te rog mult, Lia... Te rog să nu te joci cu mine!
Lia: Eu, Luci?! Cum, adică?!
Lucian: Da, tu... Ți-am spus să nu te joci cu mine, sau cu sentimentele mele! Prea bine, am să accept faptul că tot eu am greșit și-n cazul tău, în acel moment în care totuși mi-am încălcat promisiunea pe care ți-am făcut-o. Spui că doar din cauza mea... Că eu te-am învățat cu prezența mea, cu săruturile mele... Poate că ai dreptate! Am greșit, deci, din nou, tot eu... Nu astfel trebuia să procedez, cel puțin nu atâta timp cât continui să mă refuzi, să mă respingi. În cazul ăsta, ascultă-mă bine, Lia... De acum încolo, totul se va schimba! Atâta timp cât încă mă refuzi, poți uita de mine și de existența mea! Și să nu mai repeți gesturi de genul acesta, care nu-și au rostul! Ți-am spus, nu de mult, că pentru mine, tu nu ești doar un capriciu trecător, dar dacă nu vrei să înțelegi, atunci, nu cred că are sens să continuăm astfel și să pretindem că... Doar nu mă mai căuta! Bine?! Și poți pleca-n oraș acum. N-am să te conduc. Ne vedem la ședința următoare!
Lia: Da, bine... Dacă așa vrei tu, așa să fie! Ne vedem peste două săptămâni.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Ai scăpat ieftin... Și acum ce aștepți?! Jos hainele și întinde-te pe patul ăla pe care stai, ca să te pot consulta. Ce faci, n-ai auzit? Dezbracă-te, comandante! Ai cumva nevoie de ajutor?
Lucian: Ah, nu... N-am nevoie de ajutor și nici de... spectatori. Adică, vreau să spun că...
Stela: Aha, am priceput! Fetelor, ce-i cu voi două aici? Afară! Imediat!
Lia: Bine, dar...
Stela: Nici un "dar"! L-ați auzit doar: Fără spectatori! Ce vreți mai mult de atât?
Lia: Eram doar îngrijorate...
Maria: E bolnav și doream să știm dacă va fi bine.
Stela: Pentru asta mă aflu eu aici, să am grijă de el și să aflu dacă va fi bine. Dacă o să am nevoie de ajutorul vostru, vă chem, însă nu cred că va fi cazul. Acum vă rog să părăsiți degrabă această încăpere, fără alte comentarii de prisos.
Lia: Bine.
Maria: Plecăm...
Alex: Să ies și eu, Luci?
Lucian: Nu, bătrâne. Poți rămâne, dacă vrei. Nu-i nici o problemă.
Alex: Sigur nu te deranjează prezența mea?
Lucian: Deloc, bătrâne. Fii liniștit. Aș fi spus dacă mă deranjai.
Stela: Unde rămăsesem? Ah, da... Acum ce mai aștepți? Scoate-ți mai repede uniforma aia, comandante!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și cu asta, declar ședința de azi încheiată. Puteți rămâne să-l ascultați în continuare pe colegul nostru, Nis, citind raportul meu... Eu vă mulțumesc pentru participare și pentru înțelegerea de care dați dovadă. Iar acum am să vă rog să mă scuzați, iar cu permisiunea voastră, am să mă retrag în rezerva mea, să mă odihnesc, pentru că sunt foarte obosit... Vă mulțumesc încă odată pentru prezență și pentru tot. La revedere! Pe data viitoare.
Stela: Stai puțin! Unde crezi că pleci?
Lucian: Doctore, tocmai am spus... În rezerva mea, ca să mă odihnesc, puțin.
Stela: Nu ți se pare că exagerezi cu odihna asta? Până acum, pe tot parcursul ședinței, ai dormit mereu și sunt sigură că n-ai auzit nimic din ce-am vorbit noi.
Lucian: E adevărat, recunosc, n-am auzit nimic, însă n-am făcut-o intenționat, ci numai din cauză că sunt prea obosit, de aceea v-aș ruga să nu o luați drept o lipsă de considerație din partea mea. Oricum, nu era nevoie să aud, pentru ca să-mi dau seama că v-ați făcut treaba, cu profesionalism, în mod admirabil, ca de obicei, așa cum știu foarte bine că procedați. Și acum, vă rog din nou să mă scuzați...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Traian: Desigur, n-am uitat, mai este domnișoara aceasta micuță, blondă și simpatică, biolog, Mariana Stoica. În primul rând biolog, apoi geolog, arheolog, exobiolog și paleontolog. Studiații dinozaurii, domnișoară?
Maria: Aș putea spune că da, deși până acum doar teoretic. Cât despre partea practică, încă n-am avut parte de o expediție de specialitate. Am avut însă de ales între o astfel de expediție paleontologică și această misiune spațială, primind ambele oferte cam în aceeași perioadă. Se știe care a fost opțiunea mea; am preferat participarea la misiune, iar dacă tot am trecut testele...
Traian: Și examinatorul dumneavoastră?
Maria: A fost comandantul misiunii, Enka Lucian.
Traian: Ați cerut prezența la bordul navei a mai multor plante.
Maria: Da, este adevărat; sper că nu încurcă pe nimeni.
Traian: Nu; deja a fost aprobată această cerere, deci, puteți aduce la bordul navei plantele pe care doriți să le luați. Dar în privința animalelor, s-a considerat că ar fi mai bine ca acestea să absenteze.
Maria: Da, am înțeles și n-am nimic de obiectat; mă supun deciziilor luate.
Traian: În cazul acesta, chiar este totul foarte clar în privința echipajului, numai dacă nu cumva părinții celor șapte tineri au ei ceva de adăugat; vreo sugestie, reclamație?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook