Poezii despre persoana draga
Rezultate pentru +persoana +draga în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre cafea
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre onoare
- poezii despre inteligență
- poezii despre fumat
Noaptea
NOAPTEA
Albastrul ochilor mei s-a stins în noaptea asta,
Aurul roșu al inimii mele. O! cât de liniștită ardea lumina.
Mantaua ta albastră îmbrățișă pe cel ce se scufunda;
Gura ta roșie pecetlui înnebunirea prietenului.
Trad. Christian W. Schenk
Comentariu
Poezia "Noaptea", apare într-o formă scurtă, pregnantă, asemeni unui program în care întunericul este luat drept pretext pentru a scoate la iveală o lume colorată.
Albastru și roșu apar de două ori, aurul o dată și acestea toate doar în patru versuri. Trakl însuși i-a scris pe data de 7 mai 1913 lui Ludwig von Ficker1 că această poezie îi este "mai presus de toate dragă" lui.
Cititorul poate sta în fața acestui text total dezarmat. Un "păcat originar" pare a fi creat prin căderea de la albastru spre roșu. Albastrul ochilor, o lume a spiritului s-a stins și o gură roșie pecetluiește această stingere. Asta ar putea fi o primă parafrazare, dar "Albastrul ochilor mei" este indisolubil legat de "Aurul roșu al inimii mele". Gura roșie este la rândul ei supusă mantiei albastre, asemenea mantiei Fecioarei Maria. Ambele "zone", cea a eului și cea a celeilalte persoane, au în roșu și albastru aceiași valență. Totuși pare o apoziție "Albastrul ochilor mei" și "Aurul roșu al inimii mele" care""s-a stins în noaptea asta".
Tocmai în poezia asta putem reflecta împreună cu Goethe2 că "Noaptea" face clar faptul că ar trebui să fim atenți să atribuim lucrării lui Trakl o anumită culoare ca fiind în mod special "caracteristică" lui. Mai ales în această poezie putem lua interpretarea lui Goethe despre "Teoria culorilor" și anume "Tocmai din reflecția culorilor primim viața" (Faust I). Este o întreagă cosmologie întinsă ca o pânză peste acest triunghi: Roșu, albastru și aur(iu) ceea ce ne întâmpină în creația lui Trakl. Aici, în acest context, aurul este explicit numit "Aurul roșu" ceea ce ne dă senzația unei culori complementare: galben-roșu-auriu și albastru...
Deci, putem vedea deja din acest scurt text că lumea culorilor lui Trakl nu poate fi simplificată sau adusă în mod direct la un numitor comun. Teoria culorilor lui Goethe poate fi folosită pentru interpretare!
Comentariu: Christian W. Schenk
NOTE
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Poezii (7 mai 1913), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre albastru
- poezii despre roșu
- poezii despre lumină
- poezii despre gură
- poezii despre aur
- poezii despre întuneric
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Unchiul Dan despre viață
Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.
Nu fi exagerat de umil și de respectuos,
ai putea sugera că te simți atât de măreț și de deosebit
încât este necesar să te porți în felul acesta.
Nu fi prea înțelept,
asta deranjează pe mulți;
mai degrabă faci un pas înapoi
astfel vei părea mai deștept decât ești.
Nu căuta să arăți prea bine,
oamenii vor crede
că ești bun doar pentru așa ceva.
Fă-ți un prieten
sau doi;
[...] Citește tot
poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre bani, poezii despre femei și bărbați, poezii despre înălțime, poezii despre televiziune, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre gâște sau poezii despre dușmănie
Ultima cafea
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cine ești tu, moarte?
Cine ești tu, moarte?
Ceva sau cineva?
Tu bagi doar frică-n oameni,
Ce încerci să faci?
Lasă-ți coasa cea ciudată și mantia cea grea,
Mai ia o scurta pauză, draga mea.
Cine ești tu, moarte?
O persoană bătrână, cu fața veștejită,
Ce taie firul vieții, și cel al frumuseții.
Cine ești tu, moarte?
Și ce încerci să faci?
Un singur lucru îți zic,
Ești o proasta. Da.
poezie de Alin Florin (17 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prostie, poezii despre frumusețe sau poezii despre bătrânețe
Victimele lui Cupidon
Cupidon, copil ștrengar
Și cam aiurit din fire,
Pune oamenii pe jar,
Răspândind, în jur, iubire.
Cine poate să-nțeleagă
Cum alege, la-ntâmplare,
Ajungând să-ți fie dragă
O persoană oarecare?
Cu un arc și c-o săgeată,
Reușește să te fiarbă
Și îți schimbă viața toată,
Semn că dragostea e oarbă.
Însă Cupidon, arcașul,
Nu e orb, el vede bine
Și-ar putea gândi poznașul
Când să tragă și în cine!
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre schimbare, poezii despre promisiuni, poezii despre copilărie, poezii despre Cupidon sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
5 de Cupe (Sonet Tarot)
În ochi ai lacrimi, inima te doare,
Ești copleșit de-atâta suferință,
Căci ai pierdut un lucru de valoare,
L-ai vrea înapoi, dar nu e cu putință.
S-a destrămat acum o căsnicie
Sau o persoană dragă nu mai este
Un vis frumos s-a stins pe veșnicie,
Ce era bun a devenit poveste...
Va trece timpul, vei sorbi veninul
Până la fund din cupa blestemată
Și vei vedea că într-o zi Divinul
Îți va închide rana însângerată.
Ai plătit scump și mare-ți este jalea,
Nu poți schimba nimic, urmează-ți calea.
sonet de Octavian Cocoș (23 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre valoare, poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre plată sau poezii despre inimă
Cine?
Cine e acea persoană
Care stă mereu cu tine,
Care-ți stă mereu alături
Și îți face numai bine?
Cine e acea persoană
Ce te apără de rău,
Ce te scoate din capcană
Și te-ajută mai mereu?
Cine poate fi acesta?
Cine e, aș vrea să știu?
Ca să-l răsplătesc și eu,
Ca și el aș vrea să fiu.
Să fie un mare doctor, o fi doar un bun actor?
Cine e acea persoană, nu ști dragă cititor?
Imediat să mă anunți, de-o să afli-n viitor,
Ca să-i mulțumesc și eu, înainte ca să mor.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre răsplată, poezii despre mulțumire, poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre bine și rău, poezii despre apărare sau poezii despre actorie
În sfârșit, am înțeles...
Am înțeles, în sfârșit, de ce mămica
Nu mă lua la mormânt la bunica,
Imaginea ce astăzi să o văd mi-a fost dat
M-a-ntristat profund și sufletul mi l-a marcat.
Măicuța mea își plângea mama cu lacrimi amare
Mângâia poza bunicii și se uita la ea ca la soare,
Strângea cu brațele-i firave o cruce din piatră rece
Ridicând câte-o rugă pentru cea care nu trebuia să plece.
Degetele-i intrau în țărână smulgând buruianul uscat
Și-apoi cu flori multicolore mormântul l-a împrospătat,
Fumul candelelor în rotocoale se înalța spre cer
În liniștea apăsătoare a acelui loc trist și auster.
Doamne, nu vreau ca pruncii mei să-și cunoască bunica din poze sau din povești
Îmi doresc ca mulți ani de acum înainte de prezența mamei să mă fericești,
Te rog, Dumnezeule Mare, ține-o pe măicuța mea frumoasă și dragă sănătoasă
Nu vreau să sărut o cruce, ci pe cea mai iubită persoană când ajung acasă.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre fotografie, poezii despre tristețe, poezii despre sănătate, poezii despre suflet sau poezii despre sfârșit
Noaptea
Noaptea
Albastrul ochilor mei s-a stins în noaptea asta,
Aurul roșu al inimii mele. O! cât de liniștită ardea lumina.
Mantaua ta albastră îmbrățișă pe cel ce se scufunda;
Gura ta roșie pecetlui înnebunirea prietenului.
Comentarii
Poezia "Noaptea", apare într-o formă scurtă, pregnantă, asemeni unui program în care întunericul este luat drept pretext pentru a scoate la iveală o lume colorată.
Albastru și roșu apar de două ori, aurul o dată și acestea toate doar în patru versuri. Trakl însuși i-a scris pe data de 7 mai 1913 lui Ludwig von Ficker1 că această poezie îi este "mai presus de toate dragă" lui.
Cititorul poate sta în fața acestui text total dezarmat. Un "păcat originar" pare a fi creat prin căderea de la albastru spre roșu. Albastrul ochilor, o lume a spiritului s-a stins și o gură roșie pecetluiește această stingere. Asta ar putea fi o primă parafrazare, dar "Albastrul ochilor mei" este indisolubil legat de "Aurul roșu al inimii mele". Gura roșie este la rândul ei supusă mantiei albastre, asemenea mantiei Fecioarei Maria. Ambele "zone", cea a eului și cea a celeilalte persoane, au în roșu și albastru aceiași valență. Totuși pare o apoziție "Albastrul ochilor mei" și "Aurul roșu al inimii mele" care""s-a stins în noaptea asta".
Tocmai în poezia asta putem reflecta împreună cu Goethe2 că "Noaptea" face clar faptul că ar trebui să fim atenți să atribuim lucrării lui Trakl o anumită culoare ca fiind în mod special "caracteristică" lui. Mai ales în această poezie putem lua interpretarea lui Goethe despre "Teoria culorilor" și anume "Tocmai din reflecția culorilor primim viața" (Faust I). Este o întreagă cosmologie întinsă ca o pânză peste acest triunghi: Roșu, albastru și aur(iu) ceea ce ne întâmpină în creația lui Trakl. Aici, în acest context, aurul este explicit numit "Aurul roșu" ceea ce ne dă senzația unei culori complementare: galben-roșu-auriu și albastru...
Deci, putem vedea deja din acest scurt text că lumea culorilor lui Trakl nu poate fi simplificată sau adusă în mod direct la un numitor comun. Teoria culorilor lui Goethe poate fi folosită pentru interpretare!
NOTE
1 FICKER, LUDWIG VON (1880 1967) scriitor și editor. Georg Trakl i-a dedicat poemul "Cîntecul unei păsări mute". Ficker a fost ultima persoană care l-a vizitat pe Trakl, înainte de moartea acestuia, în Cracovia, la spitalul Garrison, de unde acesta îi scrisese ultimele scrisori.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >