Victimele lui Cupidon
Cupidon, copil ștrengar
Și cam aiurit din fire,
Pune oamenii pe jar,
Răspândind, în jur, iubire.
Cine poate să-nțeleagă
Cum alege, la-ntâmplare,
Ajungând să-ți fie dragă
O persoană oarecare?
Cu un arc și c-o săgeată,
Reușește să te fiarbă
Și îți schimbă viața toată,
Semn că dragostea e oarbă.
Însă Cupidon, arcașul,
Nu e orb, el vede bine
Și-ar putea gândi poznașul
Când să tragă și în cine!
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre promisiuni, poezii despre copilărie, poezii despre Cupidon sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.