+om +de +valoare

Om de valoare ruinat de alcool

Zicea: -"Mi se usucă gâtul"
şi mai trăgea o înghiţitură,
-"Admir frumosu în băutură
ca să-mi înec şi eu urâtul
ce-mi roade seva din făptură."
"Alcoolul, zice, îmi dă avântul
către ştiinţă şi cultură",
căci filosof era-amărâtul,
Era, căci la o cotitură
s-a stins şi l-a înghiţit pământul.

poligramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vom putea spune "nu" nu numai lucrurilor care sunt greşite şi imorale, dar şi lucrurilor plăcute, utile şi bune care ne-ar împiedica şi stânjeni marile noastre responsabilităţi şi munca noastră de căpătâi, vom înţelege mai bine adevărata valoare a vieţii şi cum să ne bucurăm de ea din plin.

citat din Charles A. Stoddard
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăirea are valoare, dar nu are preţ.

citat din Nicky Sereteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleva modernă

Nu învaţă amănunte,
Numai lucruri de valoare!
E ornată, de la frunte
La... picioare.

epigramă de Nistor I. Bud din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După reprezentarea Cocoşului negru al lui Victor Eftimiu, care se întrecea în succes cu Păianjenul lui A. de Hertz

Cocoşii toţi mănâncă gâze
Ce n-au valoare în comerţ;
"Cocoşul negru" al lui Victor
Mâncă "Păianjenul" lui Hertz!

epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei rude

Nu-i epigrama ta fără valoare,
Vibrează chiar în ea ceva subtil;
Ca rudă mai bătrână, ce mă doare
Nu-i lipsa ta de spirit, ci de stil.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daodejing (fragment)

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

[...] Citeşte tot

poezie de Lao Tse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, subsemnaţii, tocmai ne-am întors din URSS. Câţiva dintre noi au călătorit prin cea mai mare parte a acestui teritoriu civilizat. Dorim să se înregistreze că nu am observat nicio dovadă a sclavagismului economic, lipsurilor, şomajului sau disperării cinice, care sunt acceptate ca inevitabile şi ignorate de presa din ţările noastre pe considerentul că nu au valoare ca ştiri.

George Bernard Shaw în Vizită în U.R.S.S (21 iulie 1931)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ceea ce este nevoie pentru un echilibru delicat între două nevoi contradictorii este: cercetarea cea mai sceptică a tuturor ipotezelor care ne sunt date şi, în acelaşi timp, o mare deschidere la idei noi. Dacă eşti numai sceptic, atunci nici o idee nouă nu ajunge la tine. Pe de altă parte, dacă eşti deschis până la punctul de naivitate şi nu ai nici o uncie de simţ sceptic în tine, atunci nu poţi distinge ideile utile de cele lipsite de valoare.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cearta dintre inima şi trupul lui Villon

- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai ţin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras şi singurel,
Trist, alungat la colţ ca un căţel.
- De ce-s aşa? - De viaţa ta şucheată.
- Ce-ţi pasă ţie? - Port durerea toată.
- Dă-mi pace! - Cum? - A cugeta mă lasă.
- Când va fi asta? - Când oi creşte-odată.
- Altcé nimic nu îţi mai zic! - Nu-mi pasă!

- Ce gânduri ai? - Să fiu om de valoare.
- Ai împlinit treizeci! - Cât un catâr, şi ce!
- Păi eşti copil? - Ba! - Mi se pare
Eşti apucat! - şi cum, de gât ai vré?
- Nimic nu ştii! - Ba ştiu de musca-n lapte e,
Ce-i alb de ce e negru osebesc.
- Ce, asta-i tot? - Ia vezi că mă zburlesc,
Şi iar ne hărţuim de eşti ciudoasă.
- Eşti chiar pierdut! - O să mă opintesc.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!