+natura +simbol +al

Prin nume înţelegem un sunet având un înţeles prin convenţie, fără raportare la timp şi din care nicio parte nu are înţeles, scoasă din întreg... "Înţeles prin convenţie" s-a introdus pentru că nimic nu este de la natură un nume, ci devine aşa numai când ajunge un simbol; în adevăr, sunetele nearticulate, aşa cum produc animalele, au un înţeles, dar nici unul din ele nu constituie un nume.

Aristotel în Despre interpretare, 2
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malorum...

Un soare ce întunecă pământul,
Un gând ce întunecă lumina,
O beznă a cuminţeniei,
SUB SPECIE AETERNITAS...
Pavăză a discordiei,
Sabie intrigantă,
Perfidie străbună,
INSTRUMENTUM BELLI...
Abis paradisiac,
Natură de clevetitori,
Simbol pentru cucernici,
DEPLETOS OMNI INIQUITATE...
... şi un dumnezeu divin,
Preablând
Slăvit
ET AMENS...
Din toate acestea ieşirăm noi
DEO ODIBILES!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcan... de poezie

Din călător, pe alei de poezie
M-am rătăcit, pe conul de-un vulcan
Ce pare stins, lipsit de frenezie
De culori vii... Era doar fadul tan!

M-am dezgolit de orice precauţii
Şi m-am întins înscrisuri, mădulare,
Cum pur în adevăr îndrugi... discuţii
Pe-un sit necunoscut, cu ochii în soare.

Doream să mă-mbăiez ca-n Sfânta Ana,
Să-mi iau răcoare din căuş fierbinte,
Să-mi torn pe răni, să beau cleştar cu cana...
Să fiu părtaş când demon se dezminte.

M-am retrezit ca din seism teluric
Cu eructări în îmbăliri de lavă
Din guri hulpave împroşcând azuric
În stratosfera minţii... din hazna scârnavă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

O pretenţie!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca şi cum Creatorul sau Geneza însăşi, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeţie,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!

Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecţie
din care numai "Ei" sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecţie
de purul adevăr ce nu-l cunoaştem, doar îl declinăm controversaţi de neştiinţă
căcii ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conştiinţă!

E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confraţi ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem "existul", să lăsăm simţuri, din văzut să
învăţăm, să ştim să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliţi de minţi!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârşitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!

Şi-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!