+mama +cea +mai +buna

Leon: Îmi pare rău pentru tatăl tău.
Mathilda: Dacă n-ar fi făcut-o altcineva, probabil aş fi făcut-o chiar eu într-o bună zi.
Leon: Maică-ta, ea –
Mathilda: Nu e maică-mea! Şi soră-mea – oricum vroia să slăbească. Pot să jur că n-a arătat vreodată mai bine. Nici măcar nu e soră-mea adevarată. Doar pe jumatate şi nici măcar pe jumatatea cea bună.
Leon: Dacă nu-i suportai, de ce plângi?
Mathilda: Pentru că mi-au omorât fratele! Cu ce naiba era el vinovat? Avea patru ani... nu plângea niciodată. Doar stătea lângă mine şi mă lua în braţe. Eu i-am fost mamă mai mult decât scroafa aia nenorocită i-a fost vreodată!

replici din filmul artistic Leon: Profesionistul, scenariu de Luc Besson (1994)
Adăugat de Alina Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valeria: Lia, scumpo, deschide-mi, te rog... Nu vrei să vorbim puţin?
Lia: Lasă-mă, mamă; te rog, vreau să fiu singură...
Valeria: Nu se poate, ştii bine; consideră-mă prietena ta cea mai bună şi spune-mi ce ai pe suflet. Dacă vrei, poţi închide din nou...
Lia: Nu-i nevoie.
Valeria: Ce-i cu tine, copilă? Ai plâns, nu-i aşa?
Lia: Nu, deloc.
Valeria: Sigur; mi s-a părut mie... Ce s-a întâmplat totuşi? De ce eşti tristă? De ce nu vrei să-mi spui?
Lia: N-am nimic, mamă.
Valeria: Cu cine ai venit? Am auzit o maşină; parcă a directorului. Era el, nu-i aşa? Băiatul acela, comandantul vostru, tânăr şi frumos; Lucian Enka... Îl iubeşti, prostuţo!
Lia: Nu-i adevărat.
Valeria: Atunci de ce suferi? Să nu-mi spui că nu din cauza lui!
Lia: Păi... Tocmai am depus o reclamaţie împotriva lui la Comisia Disciplinară a Institutului. De luni se va deschide o anchetă, în cadrul căreia, cazul lui va fi intens cercetat, pentru a se lua o decizie în ceea ce-l priveşte, în principal în legătură cu cariera lui în astronautică; aceasta s-ar putea încheia în curând, definitiv, înainte de a fi început...
Valeria: Cum?! De ce-ai făcut una ca asta, scumpo? E totuşi un băiat foarte drăguţ; mi-a lăsat o impresie bună.
Lia: Te rog, mamă, nu-mi mai reproşa şi nu mă întreba nimic. Mai bine lasă-mă singură acum...
Valeria: Cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Păi, fie, dacă insişti... Când am plecat de la supercomputer eram într-adevăr răvăşit, dar nu într-atât încât să mă las copleşit de cele văzute. Însă din cauza asta, m-am învârtit într-una prin oraş, ca un tont, cu gândurile aiurea, sucind problema pe toate feţele, posibile şi imposibile; n-am ajuns la nici o concluzie, decât cea pe care tocmai ţi-am spus-o şi ţie, anume, mă voi lămuri direct cu ei, când vom ajunge acasă, pe Terra. Până atunci, abandonez orice încercare de a afla ceva în acest sens şi accept doar realitatea pe care o ştiu eu, adică aceea în care blondul e sigur tatăl meu; nimic altceva! Deci, din punctul meu de vedere, sunt un Enka şi aşa voi rămâne în continuare! Dar tot în acea zi, seara, în final am intrat într-un restaurant...
Mihai: Şi ai dat de Lia.
Lucian: Nu, de Maria. Blonda era acolo, la o masă, singură, fără Nick, aşa că m-am aşezat lângă ea, la masă. Şi ştii cum e ea, mereu un zâmbet, plină de voie bună, mi-a alungat cu felul ei de-a fi orice gânduri neplăcute, legate de mama, sau de oricine altcineva. Asta doar până când, da, a apărut şi Lia, împreună cu Sid. Au intrat tocmai în acel restaurant şi culmea, s-au aşezat la o masă, exact în faţa mea! N-am să susţin că s-ar fi aşezat intenţionat drept la acea masă, însă... I-aş fi văzut şi fără să vreau, fără să privesc în direcţia lor... Era de-a dreptul ridicol! Jenant! Blonda mi-a spus de multe ori să părăsim restaurantul, sau măcar să ne mutăm la altă masă, sau cel puţin să schimbăm locurile, ca să nu-i mai văd, dar eu, ca de obicei, încăpăţânat, nu şi nu! Ar fi trebuit să-i fi dat ascultare şi aş fi evitat ceea ce a urmat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Parnassus (absorbit de povestea pe care i-o spune Valentinei): Am fugit împreună cu mama ta, am îmbătânit, iar într-o zi a venit şi mi-a spus că e însărcinată! De necrezut, însărcinată la 60 de ani. Un miracol.
Valentina (începe să plângă): Un miracol sau o greşeală?
Dr. Parnassus: (oftează, amintindu-şi de pariul făcut) Tu eşti cea mai bună greşeală pe care am făcut-o vreodată.

replici din filmul artistic Dr. Parnassus
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Keith Mars: Nu vreau să ai impresia că mama ta e personajul negativ în toată povestea asta.
Veronica Mars: Şi nu e?
Keith Mars: Nu, nu-i chiar atât de simplu.
Veronica Mars: Ba da. Eroul e cel care rămâne şi personajul negativ e cel care dă bir cu fugiţii.
Keith Mars: Nu cred că e cea mai bună perspectivă.
Veronica Mars: E mai bine să gândesc aşa decât să plâng toată ziua şi să mă rog ca ea să se întoarcă acasă.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruth: Bărcile de salvare vor fi aranjate în funcţie de clasa socială? Sper că nu vor fi prea aglomerate.
Rose: Dumnezeule, mamă, taci. Nu înţelegi? Apa este rece ca gheaţă şi nu sunt suficiente bărci. Nici pe jumătate. Jumătate din cei aflaţi pe acest vas vor muri.
Cal Hockley: Nu jumătatea cea mai bună.
Molly Brown: Haide, Ruth, locurile de la clasa întâi se află acolo.
Cal Hockley: Ştii, este păcat că nu am păstrat acel desen. Mâine dimineaţă îi va creşte valoarea.
Rose: Ticălosule!

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucas: Haley, prietena cea mai bună, a plecat de curând din oraş. Şi... mi-a fost foarte greu. Până acum am fost mereu noi doi împotriva tuturor. Am crescut împreună şi... acum pur şi simplu a plecat. Eu... Eu înţeleg partea cu plecatul. Doar că aş fi vrut ca ea să mă fi sunat înainte de-a pleca. Să fi vorbit cu ea despre asta. Adică, nu s-o fac să se răzgândească... sau să-i zic ce să facă, doar... să-i spun că o iubesc.... şi că mi-e dor de ea. Să-i spun la revedere. Fratele meu trece printr-o perioadă dificilă. Vreau să-l pot ajuta mai mult. Faptul că ne înţelegem bine e ceva nou pentru noi. Şi aş mai vrea să uşurez lucrurile pentru mama mea. Deşi a fost un an greu pentru noi, vreau, mai mult decât orice, să fie fericită. Dar asta nu schimbă faptul că trebuie să mă apropii de tata, pentru că numai aşa poate găsesc un mod de a-l învinge. De a-i elibera pe oamenii dragi, o dată pentru totdeauna. Sper doar să am puterea de a-l da jos pentru totdeauna.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!