Poezii despre lumina soarelui
Rezultate pentru +lumina +soarelui în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Casa splendoarei
Stă-ntr-însa Evanoe,
O casă durată nu de mână-omenească,
Ci dincolo de cărări lumești, undeva departe
Deasupra, împrejur, înăuntru e răspândit aurul;
Pereți și ciudate coridoare - din aur sunt și ele.
Și-am văzut-o pe Doamna mea în lumina soarelui,
Păru-i era răsfirat în jur, un snop de aripi,
Iar soarele roșu, îndărătul a toate.
Și-am văzut-o acolo în casa ei,
Cu șase mari safire de-a-lungul peretelui,
Cu rochia toată din aur palid,
Joasă, c-o garnitură pân-la genunchi.
Sunt multe-ncăperi și toate de aur
Cu pereți lucrați adânc în email,
În metal forjat; și prin roșiatica piatră
Anume cizelată, năvălește lumina aurie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ezra Pound, traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre aur
- poezii despre Soare
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre iubire
- poezii despre aripi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna, târziu...
Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.
La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre inimă sau poezii despre alb
Mâine nu va mai lumina din nou
Mâine nu va mai lumina din nou,
A ajuns la capăt de drum tristul călător;
I-am văzut ultima rază, ca-ntr-un tablou
Înclinat, soarelui rece, strălucitor.
poezie clasică de Emily Bronte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor
Floarea Soarelui
Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
(...)
poezie celebră de Demostene Botez din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sfaturi, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre apă
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre peisaje
Cel îndrăgostit
Cel îndrăgostit temelnic,
Doarme numai pe apucate
În rest trăiește cu insomnia,
Alteori el își poartă haloul,
Aidoma lunii în vogă prin ceață
Ca să-și dezvolte nimbul în zori,
Dimineața el apare transpus
Cu cearcăne la persoana întâi
În proporție de unu la unu,
Iubirea lui se poartă și ea cu aură
După modelul soarelui la zenit,
Așa deghizată euforic transcende
În caz extrem de forță expansivă
Iubirea lui tinde să devină quasar,
Atunci trăiește prezentul înflăcărat
Atingând sus maximul de lumină.
poezie de David Boia (2 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre insomnie sau poezii despre forță
Asfințit
Peste câmpuri asfințitul
S-a curbat în mii de raze,
Infinitul și finitul-
Se întrec parcă-n miraje!
Ceru-i roșu ca un mac
Ce-a-nflorit pe coasta zării,
Și-n oglinda unui lac-
Varsă cupa înserării!
Cu un stol imens de grauri
Cade peste cer cortina,
Încrețită toată-n falduri-
Îi beau Soarelui lumina!
Greierii încep să cânte
Prin iarba de lângă drum,
Stelele apar mărunte-
Pe un cer mânjit cu fum!
[...] Citește tot
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre infinit sau poezii despre greieri
Mai...
Mai roadeți coajă de copaci,
În rând cu iepurii și cerbii,
Și foamei fiți-i buni araci,
Până răsare firul ierbii.
Digestia începe-n gură
Ciomege mestecați și pari,
Ca pe un fel de arătură,
Pe care-o-nghiți, după ce-o ari.
La primăvară, când, iar, sumbră,
Sub poala soarelui cea grea,
Pământului veți face umbră,
O veți mânca atunci pe ea...
Și-apoi, așa, cu gura plină,
Veți da un chiot: "Ce lumină!"
poezie celebră de Marin Sorescu din "Poezii alese de cenzură", Editura Roza Vânturilor, București, 1991
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre arat, poezii despre primăvară, poezii despre mâncare, poezii despre iepuri sau poezii despre copaci
Umbra
Dacă tu vei căuta
Să se nalțe pacinic fumul
Jertfei tale, nu uita
Că, de ai spre soare drumul,
Umbra este-n urma ta.
Rob tăcut, pe care-l cheamă
Domnul său c-un gest tăcut,
Ia aminte plin de teamă
Orice gest i-ar fi făcut
Și de toate ține seamă.
Umbra-i robul, când urmezi
Drumul tău spre soare țântă:
Nu te supăra, n-o vezi;
Chipul ți-e-n lumină sfântă,
Și-n lumină naintezi,
Dar când vii de dimpotriva
Soarelui, ea-i sfetnic rău:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre fum, poezii despre tăcere, poezii despre supărare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre jertfă
O fetiță cânta în corul bisericii
O fetiță cânta în corul bisericii
Despre toți oamenii trudiți dintr-o țară străină, păgână,
Despre toate navele risipite pe-oceanele lumii,
Despre toți cei care-au uitat de bucuriile aflate la-îndemână.
Vocea ei se înălța tot mai sus, tot mai sus, spre turn,
O rază i-a căzut pe umărul de-o albeață divină.
Din întuneric toți credincioșii priveau și-ascultau
Rochia aceea albă cântând în lumină.
Și toți chiar credeau că,-n sfârșit, sosea bucuria,
Că toate navele-au ajuns tefere-n port,
Că-n niște țări îndepărtate și străine toți oamenii trudiți
Au găsit un mângâitor, o viață oferind puțin confort.
Glasul era atât de dulce, raza soarelui atât de subțire...
Iar chiar acolo, acolo lângă Sfânta Poartă
Care cunoaște toate misterele, un copil plângea
Pentru cei plecați, care nu se vor mai întoarce niciodată.
poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre bucurie, poezii despre întuneric, poezii despre voce, poezii despre uitare sau poezii despre sfârșit
<< < Pagina 1 >