Poezii despre imagine de sine
Rezultate pentru +imagine +de +sine în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Afra
Un copil cu păr șaten. Amin și rugăciune
Întunecă încet răcoarea serii
Zâmbetul Afrei roșu-n galben cadre brune
de Floarea-Soarelui, frică în umedele griuri.
Învăluit în mantie albastră chiar demult
Călugărul pictat-a-o pe o icoană alene;
El vru durerea să o-mpărtășească-n cult
Când stele-i curgeau sânge prin vene.
Apus de toamnă; arțarului tăcere.
Fruntea atinge-a apei albăstrire,
Un giulgiu așezat pe-o bară de metal.
Fructe stricate cad din ramuri în durere;
Nespus e zborul păsării, întâlnire
Cu muribunzii; urmează-un an fatal.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre imagine
- poezii despre creștinism
- poezii despre religie
- poezii despre prostituție
- poezii despre copilărie
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Luna
Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte și-n avânt nesăbuit
Nălțat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarță-n scoarță declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulțumească
Preabunei sorți, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viața în cuvinte.
Mereu esența scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre secrete
- poezii despre seară
- poezii despre nuntă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
Mary McNeely
Trecătorule,
Dragostea înseamnă să-ți regăsești sufletul
În sufletul celui iubit.
Când cel iubit se retrage din sufletul tău
Atunci tocmai ți-ai pierdut sufletul,
Căci stă scris:: "Eu am un prieten,
Dar mâhnirea mea nu are prieten."
De aici, anii mei lungi de solitudine în casa tatălui meu,
Încercând să mă regăsesc,
Să-mi transform tristețea într-un sine mai luminos.
Dar era tata cu dezamăgirile lui,
Stând sub cedrul de pe pajiște
O imagine care s-a cufundat în inima mea
Aducându-mi o pace infinită.
O, vouă, suflete care ați dat vieții
Parfum și puritate, ca tuberozele
Venind din pământul cel negru,
Pururea pace!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre tuberoze, poezii despre tată, poezii despre singurătate sau poezii despre prietenie
acum NU
ca și cum
ai aștepta complimente
pentru că ești viu, trăiești
lipești semnul exclamării
în urme cu tălpile
instinctul comercial asediază
fiindul
iubirea, credința, banalul salut
Tăcere de-aș putea izolare
într-un sine autosuficient
viața ca un strop de ploaie
de-aș putea
O!
Totul este o rană
în ea mă mișc, nu sunt
vindecare
din «a păsa» n-am smuls
sensuri, esențe, dar
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre ploaie, poezii despre instinct sau poezii despre comerț
Nesiguranța în mine
Crede, esența mea poate-i bizară
Sau poate nu sunt ca la carte,
Standarde șubrede, imagine neclară,
Tendințe aiuriste și deșarte.
Un egoism afurisit în sine,
Cerințe ce-mi impun decizii forte
Și toate le suport ca niște spine,
Un privilegiu invocat post mortem
Dar eu gândeam pe contre,
Că toate acestea eu le ocolesc,
Greșesc amarnic, sunt doar niște ponte
Îmi interzici umil să te iubesc...
Dar te iubesc puternic, fără șanse,
Mi-acopăr capul ca să nu mai vezi
Cum plâng în hohot, zici că nu-s speranțe
Iubirea sfântă să ți-o înviez...
poezie de Alexandru Scripcaru (3 ianuarie 2012)
Adăugat de Alexandru Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre standard, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns, poezii despre nesiguranță, poezii despre interdicții sau poezii despre greșeli
Femeie operă de artă
Când ne iubim femeie ești opera de artă,
Sculptată-n gheața cărnii de-un foc interior
Dezvăluită unic în sensuri ce te poartă
Din inimă prin minte în suflu creator.
Când ne iubim femeie, sunt palmele și ochii
Ce-ți modelează lutul pe buze și pe sâni,
Cu sărutări fatale în transă mă apropii
Și-ți convertesc vorbirea în încleștări de mâini.
Când ne iubim femeie se tulbură eterul,
Cutremurat în sine de tandre oscilații,
Își schimbă noțiunea și taina și misterul
Și-a timpului măsură se pierde în ecuații.
Se mântuie știința când ne iubim, femeie
Și Universul însuși o clipă stă în loc,
Oprindu-și expandarea ca flamă și scânteie,
Particule de slavă, de apă și de foc.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre vorbire, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre schimbare sau poezii despre pâine
În memorie se structurează semnale
Muntele-i plin de tuneluri cu vibrații,
nu li se știe capătul, pot fi un labirint,
nimeni nu intră mai mult decât îi permite teama
și mulți crează legende și întâmplătri curioase.
În memorie se structurează semnale,
sunt lucruri care înglobează imagine și spirit
și false unghiuri de unde privim succesiv
spre un timp care s-a închis demult în sine.
Tot ce naște curbe-n adâncuri, ipotetice capcane
nepăzite pe intuneric de îngerul luminii,
au posibile variante ce ispitesc necunoscutul,
lasă în urmă doar vise subțiri ca un abur răcoros.
Nu mă iartă gândul, viclenia care atrage
drumul ca pe un joc dincolo de noi
fără sunete-n auz și culoare în văz,
cu multe numere în combinații nesfârșite.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre semnale, poezii despre posibilitate sau poezii despre numere
Ultima întrebare
ne despărțim ca să ne întâlnim
pe aici, pe undeva, cândva
lăsasem bagajele într-o gară părăsită
fără trenuri, fără șine
doar un hamal rătăcea prin odăile goale
mereu mă întreb cum am ajuns aici
de ce-am plecat
azi nu mai știu și e târziu
ochii orbi nu mai văd
nici ploaia, nici vremea ce curge
atât de gol, atât de singur
într-o viață murdară și ternă
trenul zace în gară
nu am ajuns
rătăcisem întâlnirea într-o gară uitată
călătoream fără drum, fără sens, fără țintă
sau poate doar atât mi-aduc aminte
în zare, pajiștea arsă printre negri copaci
uneori vroiam să mai rămân
să cânt, să țip
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre zbor, poezii despre negru, poezii despre lumină, poezii despre copaci sau poezii despre văi
Cântec de noapte
A suflării nemișcare.
Un chip de animal
Încremenit de-albastru, sanctitatea lui.
Imensă e tăcerea-n piatră;
Masca unei noptatice păsări. Blajin triplu acord
Se contopește-ntr-unul. Elai!
Chipul tău Se-nclină mut peste-albăstriile ape.
O! Voi liniștite oglinzi ale adevărului.
Pe singurătatea tâmplei de fildeș
Răsare palida reflexie a căzuților îngeri.
Comentarii
Trakl nu este "poetul nopții" chiar dacă așa o vrea "clișeul"! Atât seara cât și dimineața apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este motivul de bază a celor două din urmă (apus/răsărit). Totuși avem aici un "Cântec de noapte".
Poemul începe cu "suflarea" (divină), respirația e încremenită în lut (piatră), aici începe istoria omenirii. Această interpretare poate părea a fi prematură, dar "nemișcarea" indică în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacă a întrerupt școala, avea o cultură umanistă profundă și diferențiată. În "inventarul" ei este inclusă și doctrina aristotelică a "nemișcatului Dumnezeu" ca "primul mișcător", primul care a pus cerul și pământul în mișcare. "Un chip de animal/ Încremenit de-albastru" devine lizibilă ca o interpretare extrem idiosincratică a doctrinei lui Darwin despre descinderea omului îmbinată cu povestea biblică a Creației Divine.
Acest om se transformă la Trakl într-o "nemișcare", ca și cum aceasta ar fi cea mai înaltă formă umană de a se apropia de chipul și asemănarea cu Dumnezeu, "tăcere-n piatră", "mască". Caracteristica acestei poezii este, în mod cât se poate de vizibil, "nemișcarea".
Imobilitatea lui Dumnezeu pare să se reflecte în "încremenirea" celei mai înalte creaturi ale sale, modelate după chipul și asemănarea Sa. "Singuraticul", omul în oglinda adevărului, este marcat de "temple de fildeș", o imagine statuară. Dar această asemănare este în mod clar ruptă. O altă imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uită la sine în luciul apei și se îneacă în dragostea pentru sine însuși. Dar Trakl se referă
oare Narcis? El numește personajul "Elai", (fata din măslin) care este o figură antică grecească a fertilității. Din numele acesta se pot forma atât "Elis", cât și "Elai". În ebraică "Eli" înseamnă "Dumnezeul meu".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre noapte, poezii despre măști sau poezii despre apă
Toamna singuraticului
Prea-sumbra toamnă-i plină de fructe și prinos,
Îngălbenita strălucire a zilelor de vară.
Albastru pur din coji trecute cade jos;
Al păsărilor zbor răsună din legende-n seară.
In prese-i vinul, tăcerea lină a vinului gustos
Umple-n tăceri răspunsuri la-ntrebări de-odinioară.
Pe ici și colo cruci pe dealuri goale;
În roșia pădure se pierde-o turmă.
Un nor plutește peste iazuri rotocoale;
Se odihnește-a țăranului muncii urmă.
Încet albastra aripă se mișcă moale
Acoperiș de paie negrului pământ de gurmă.
Curând se cuibăresc stele obosite-n gene;
În răcoroase case liniștea-i smerită
Iar îngerii ies din albastre tusigene
Perechi de ochi de-ndrăgostiți dorită.
Papura șuieră; osoasă groaza intră-n pene
Când roua neagră picură zorită.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre țărani, poezii despre vin sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
<< < Pagina 1 >