Toamna singuraticului

Prea-sumbra toamnă-i plină de fructe şi prinos,
Îngălbenita strălucire a zilelor de vară.
Albastru pur din coji trecute cade jos;
Al păsărilor zbor răsună din legende-n seară.
In prese-i vinul, tăcerea lină a vinului gustos
Umple-n tăceri răspunsuri la-ntrebări de-odinioară.

Pe ici şi colo cruci pe dealuri goale;
În roşia pădure se pierde-o turmă.
Un nor pluteşte peste iazuri rotocoale;
Se odihneşte-a ţăranului muncii urmă.
Încet albastra aripă se mişcă moale
Acoperiş de paie negrului pământ de gurmă.

Curând se cuibăresc stele obosite-n gene;
În răcoroase case liniştea-i smerită
Iar îngerii ies din albastre tusigene
Perechi de ochi de-ndrăgostiţi dorită.
Papura şuieră; osoasă groaza intră-n pene
Când roua neagră picură zorită.

Comentarii

Ar fi prea simplu să presupunem că Trakl a intenţionat o "auto-declaraţie" în această poezie. Singurătatea era cu siguranţă o trăsătură a referinţei sale umane. Nu există dovezi convingătoare că Trakl ar fi dorit prin "sine" să se autocaracterizeze. El a caracterizat scrisul său ca pe o muncă grea spre a ajunge la expresii şi imagini (într-un aforism numit "Ispăşire"), dar niciodată ca mijloc de auto-cunoaştere sau de auto-exprimare.
"Urmărind propria liniştea netulburată", i-a declarat Trakl lui Wittgenstein, sponsorul său(care i-a donat 20.000 de coroane), într-o scrisoare.
"Toamna" şi "singurătatea" sunt motive care apar frecvent în literatură, creând o conditie humana care cunoaşte tensiunea dintre abundenţă şi finalizare, apropierea de moarte şi împlinirea în condiţiile individualizării. În "Zi de toamnă" de Rainer Maria Rilke (scrisă la Paris în 1902), motivul a fost conceput în acest sens. "Zi de toamnă" a fost publicat în 1902 în volumul "Cartea imaginilor". Că Trakl a cunoscut bine opera lui Rilke este un fapt cunoscut.
Asemănările motivelor cum ar fi "fruct", "vara" şi "vinul", se pot datora doar temei comune şi nu neapărat ca o referinţă directă.
O a doua, foarte probabilă, referinţă ar fi de amintit poemul lui Hölderlin "Toamnă", în care zborul păsărilor apare ca un sistem imagistic indirect ("Spiritul frigului se găseşte din nou în cer") cât şi "ţăranul". Se pot găsi, de asemenea, asemănări ca "Vacanţa toamnei plină e de fructe" la Hölderlin; la Trakl "Întunecata toamnă-i plină de fructe şi prinos". Se poate spune, la cei trei poeţi amintiţi, că este vorba despre o preocupare generală, comună. Starea generală are o imagine comună în toate cele trei strofe ale poemului: locul securizant.
"Albastru pur din coji trecute cade", "Acoperiş de paie negrului pământ" şi "În răcoroase case" sunt materialele cu care lucrează autorul.
De asemenea, este de remarcat faptul că în toate cele trei strofe apare culoarea albastră, "Albastru pur din coji trecute", "Încet albastra aripă se mişcă moale", "Iar îngerii ies din albastre tusigene".
Sunt menţionate treceri şi atingeri blânde, metamorfoze, transformări, miracole.
Ultimele două versuri aduc o disonanţă în această lume securizată: "Papura şuieră; osoasă groaza intră-n pene / Când roua neagră picură zorită".

NOTE

1 WITTGENSTEIN, LUDWIG ( 1889 – 1951) – filosof austriac cu contribuţii valoroase la dezvoltarea logicii moderne şi a filosofiei limbajului. Celebru, deşi în timpul vieţii publică o singură lucrare: "Tractatus Logico – Philosophicus"(1921).

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Votează! | Copiază!