Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Jorge Luis Borges

Luna

Povestea spune că-n acel uitat
Trecut în care-atâtea-s făptuite,
Nesigure, reale,-nchipuite,
Un om a conceput nemăsurat
Proiect de a închide universul
În carte și-n avânt nesăbuit
Nălțat-a manuscris fin întocmit,
Din scoarță-n scoarță declamându-i versul.
Se pregătea acum să-i mulțumească
Preabunei sorți, când, deodată, vede
Disc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:
Uitase-n grabă luna s-o numească.
Povestea-i născocită, ia aminte,
Dar poate tâlcui vrăjitoria
Acelora ce-ales-am meseria
De-a preschimba viața în cuvinte.
Mereu esența scapă. Legea-i una.
Orice cuvânt e palid raportat
La lucru-n sine. Bietul rezumat
Al vechii mele prietenii cu luna
N-o poate eluda. Și unde oare
Văzut-o-am întâi? Întipărită
Pe cerul teoriei ori ivită
În seara ce se lasă peste mare?
Cum știm, viața noastră schimbătoare
Să fie poate, uneori, frumoasă,
Și au fost și seri când, mire și mireasă,
Te-am contemplat, o, lună, cu-ncântare.
Mai lesne ca de luna-adevărată
De cea din vers să-mi amintesc îmi este:
Vrăjita dragon moon care uimește
Și a lui Quevedo lună-nsângerată.
De altă lună aprinsă, stacojie,
Vorbit-a Ioan în cartea-i cu bizare
Minuni și lucruri înfricoșătoare;
Răsar și luni de aur în tărie.
Pitagora cu sânge (povestește
Tradiția) scria pe o oglindă,
Și oamenii citeau în altă oglindă:
Oglinda lunii scrisul oglindește.
De fier pădurea-i unde-așteaptă ora
Lup cu destin ciudat legat de lună:
Din cer să o doboare, s-o răpună,
Când marea înroși-va aurora.
(În Nord profetic soarta-i e știută
Și-așijderi că-n aceeași zi fatală
Spurca-va marea nava legendară
Din unghii strânse de la morți făcută.)
La Zürich ori Geneva, când nebuna
Mea soartă a vrut să fiu și eu poet,
Mi-am stabilit, ca toți, canon secret
De-a defini cu-nverșunare luna.
Amarnic mă sileam să aflu chipul
De-a depăși modeste variații,
Cu spaima că Lugones comparații
Cu ambra folosise și nisipul.
Cu fildeș depărtat, cu fum, cu nea,
Pe rând a fost asemuită luna,
Dar versul să cunoască n-a fost bun a
Tiparului cerneală cinste grea.
Poetul - îmi spuneam - găsește-n lume,
Precum roșcatu-Adam din paradis,
Oricărui lucru singurul, precis,
Adevărat, nepus de alții nume.
Spune Ariosto că locaș e luna
De vise. Acolo lin, ireversibil
Se scurge timpul, tot ce e posibil
Ori imposibil, ceea ce-i totuna.
Apolodor să văd m-a ajutat
A Dianei schimbătoare umbră magică,
Și-un irlandez, o neagră lună tragică;
De aur seceră Hugo mi-a dat.
Și-n timp ce eu în mină coboram
De astre pure din mitologie,
Cereasca lună iată că învie
La colțul străzii, acolo, lângă ram.
Dintre ale noastre vorbe știu că una
Există, pentru a o figura.
Secretul stă, cred, în a o afla
Cu umilință. Este vorba luna.
Să întinez nu îndrăznesc curata
Ivire-a lunii cu-o figură vană.
Indescifrabilă-i și cotidiană
Și mai presus de poezia-mi, biata.
Și știu că luna sau cuvântul luna
E-un șir de semne care-au fost create
Spre-a da un sens acestei încifrate
Enigme ce suntem, multiplă, una.
E o imagine perpetuu vie,
Ce omului destinu-i hărăzește,
Când se înalță ori se prăbușește,
Ca numele-i adevărat să-l poată scrie.

poezie clasică de , traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Total Library: Non-fiction 1922-1986" de Jorge Luis Borges este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -81.00- 34.99 lei.

Citate similare

Lorena Craia

Tot despre lună

Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,

Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.

Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.

Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.

Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna

În nopți sclipește Luna
Pe Cer se aprinde noaptea
Înalță-te la Ceruri
Învingând și moartea.

Răsfață-te-n putere
Din umilință învie
Creând din moarte viața
Supusă la magie.

Crează-te din gânduri
Nu simțuri pământești!
Învinge-n tine noaptea
Lumina s-o primești.

Și dacă vrei vreodată
simți ai existat
Întreabă, Luna, noaptea:
Cine sunt eu de fapt?

Și un răspuns de-ndată
S-a prins în tine acum
Tot ce a fost odată
Tu vei afla de-acum.

Se ascunde în ziuă Luna
Lumina nu o vedem,
Doar când se lasă noaptea
Și stelele pe Cer.

Deschide-ți Cerul Lună
Transformă noaptea-n zi
Zeii îți dau lumina
Prin stele mii și mii.

Și dacă ar fi vreodată
cânt la geamul meu
E pentru tine Lună
Ți-aprind lumina eu.

poezie de (28 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A înnebunit luna

A căzut luna în lac,
arunc undița și tac,
tac și broaștele deodată,
uite luna agățată,
bucuroasă trag s-o scot,
fuge cu nadă cu tot,
rupe undița în două,
alta n-am și era nouă,
s-o las oare să înoate
liberă în miez de noapte?
să m-arunc eu după ea
și s-o prind cu mâna mea?
alte vise, altă nadă,
n-am! ea râde și se scaldă,
ce-ai avut, lună de vară,
s-aluneci din cer, pe sfoară?
nu-ți era bine-n înalt
ori ți-a fost și ție cald?
însă luna nu-mi răspunde,
se bălăcește și râde,
bine, îți arde de joacă,
spun, rămâi atunci în apă,
îți iau haina și mă duc,
ce faci? strigi? nu te-aud!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
iubești umbrele ei,
Să-i descânți fruntea de aur,
Să-i oferi povești cu lauri.
-asculți vântul ce-o mângâie,
rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.

poezie de (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu luna la pas

Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu știe lumina
din castana ei.

Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.

Te uită cum stelele
amână
stau pe lună
cu gutuile
de mână.

Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Cea mai frumoasă lună din viața mea a fost luna de pe cer.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

La noapte

La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!

La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.

La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.

La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.

La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.

A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.

La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
te scutur de podoabe,
fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge- pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți mori
Și să mă ivești din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucille Clifton

Copilul lunii

ceea ce s-a strecurat în odaia mamei mele în acea
noapte târzie de iunie, pipăindu-i burta uriașă,
m-a invitat ies afară, cu capul rotund și fără surâs.
o fi fost luna, obișnuia rânjească tata.
legănându-? a fost luna,
dar nimeni nu conștientizase asta atunci.

luna înțelege locurile întunecate.
luna își are propriile secrete.
ea păstrează toată lumina pe care o poate păstra.

noi fetele aveam zece ani și chicoteam
în hăinuțele noastre de mâna a doua. Ne doream sâni,
pretindeam că-i aveam, ne împleteam singure
lenjeria. ella se credea regină,
jay jonson învăța sărutul frantuzesc;
pe tine cine te învață?

luna e regina a tot și a toate.
ea stăpânește oceanele, râurile, ploaia.
când sunt întrebată ale cui sunt aceste lacrimi,
dau vina întotdeauna pe lună.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Everett Anderson's Goodbye Paperback" de Lucille Clifton este disponibilă pentru comandă online la 36.99 lei.

O noapte de poveste

Luna, mireasă e pe cer,
Un greier este giuvaer,
În lanț de stele vise poartă...
Lună, cât ești de minunată!

În noaptea asta-ntunecată
Umbre ascunse se arată...
Luna se-nalță lin pe cer,
În ape pline de mister...

Când floarea nopții se deschide,
Pământu-n umbre îl cuprinde
Și-n murmure și șoapte calde
Harpa le duce mai departe.

Doar luna luminează calea,
A ei e taina... și cărarea...
Ea ea stăpână, ea-i lumină
Și suferința ne-o alină.

poezie pentru copii de din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerul din vis

Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.

Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.

Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.

Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.

Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.

Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.

Acum sunt fericit stiu,
Că tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.

Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.

Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
fi a mea mireasă.

Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.

Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.

Aș vrea te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă

De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci gândesc la tine

Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină

Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram

Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.

În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.

poezie de
Adăugat de Loredana VisovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cornul lunii

Cornul argintiu al lunii
l-ai văzut și tu vreodată,
arcuit deasupra lumii?
Eu l-am văzut în astă seară
când am trecut la Copșa-n gară...
Am crezut că-l vezi și tu,
chiar în clipa de acu
sau în următoarea clipă,
când f âlfâiai ca o aripă
udai florile-n balcon,
cu apa rece din bidon,
cu gestul fin de domnișoară
puneai rufele pe sfoară...
Luna crește ori descrește?
Cornul ei se primenește
privindu-se mândru-n oglindă
sub lampa chioară prinsă-n grindă.
Luna crește sau descrește?
Pentru cel ce o privește,
bine este să știe
lecția de astronomie!
Mie lecția nu-mi lipsește...
Luna crește!

poezie de (9 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lună

toamna asta luna s-a suit în zare
și stă acolo ca o ciutură, ca o căldare,
de-o prind verse aurul din ea,
domnul, posac, îmi taie mâna mea.

plimb pe iazul alb de platină
și luna-n capul meu se clatină,
eu vreau să-i caut tainic meșteșug,
dar luna stă bătută-ntr-un belciug.

încet-încet se urcă-n cer șireata,
degeaba încerc ca să dau jos găleata,
sui semeț ca prostul pe o glugă
și cad de-a berbeleacul, buturugă.

ca să te prind, of, lună de-aș putea
te-aș face, zău, pe veci iubita mea
și te-aș plimba-n trăsuri de catifele,
uitănd pe veci ibovnicele mele.

poezie de (30 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripi de toamnă

mi-au fost grele aripile
de pământ într-o toamnă
în care te-am scris te-am plâns sau ceva
în care nici luna aproape nu putea
lumineze decât amară

coboram ori urcam către cer pe pământ și invers
rătăceam deseori într-un vers
se cocea în mine un măr
dar sub carne
cu dor de mirosul pielii tale

mi-a fost toamnă de sus și de-a rândul
și nimic concret despre tine
când strigam în fântâna din mine

până când m-ai îmbrățișat cu coaste cu tot
și-mi simțeam trupul mic
ca din copilărie
și-n umbra noastră aveau să vie
iubirea dimpreună cu uitarea
își dea mâna
firește

pe vecie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-aș spune

În zori, ți-aș spune "bună dimineața"
Și ți-aș aduce roua de pe flori,
Prin iarba rece, aș căuta speranța,
Pierdută-n crud, de mii de ori.

Nisipul din clepsidră, se strecoară
Și-n liniștea ce doare, timpul trece,
Amplificat de orologiul ce-l măsoară
Și de cadranul înnegrit, de plumbul rece

Când luna se înalță-ncet pe cer,
Aș vrea să mă strâng lângă tine,
Dar ești o vrajă, un mister,
Ești astrul, care răsare și apune.

Și-aș vrea -ți spun "noapte bună",
Pe brațul tău s-adorm aș vrea,
Să mă-nvelești cu razele de lună
Și timpu-n loc, doar pantru noi stea.

Zorii răsar, și iar, și iar
Oare azi-noapte, pe tine te-am visat?
Și dacă da, a fost un vis hoinar,
Un vis, pe care, poate, l-am uitat.

poezie de (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Numai una

Lasă-mi numai una
Din nopțile toate
Amiroase luna
A singurătate

Ci dacă mă văd
Admirând stingher
Ca la un prăpăd
Cum plouă din cer,

Auru-n șuvițe
Pentru plete lucii
Prin livezi și vițe
Cântă iarăși cucii;

Și tu poți mergi
În altă galaxie
cu oglinzi. ștergi
(Ce profilaxie!),

Rănile ca semne
Ce-au să ni se-ntâmple
Morții noastre demn e,
ne bată-n tâmple.

Și-ai să-mi trimiți vești
Eu le voi percepe
Când bat în ferești
Luceferii de pe,

boltă. Și-am să spun
oamenilor: - Vai,
Mai bine nebun
Mă nășteam și-ncai

Le strigam amare
Vorbele spășit
Tragică eroare
Mitul s-a sfârșit!

Ori așa, întruna
Nopțile, cu toate
Că le știe luna
Îmi sunt numărate.

Una numai lipsă
Aș putea -ndur
Și dacă nu-i chip
O obțin, o fur!

Dă-mi din nopți atâta:
Una care-ți cer
Rugăminți, a câta
Ultima, Prier

Mi-o va da. Și darul
Cade-mi rău. Sau nu-mi,
Ca din calendarul
Unei alte lumi.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iacob Negruzzi

În dulce luna mai

În dulcea lună Mai când iarba-n câmp răsare
Și vesel de plăcere tot sufletul tresare,
Eu singur în mâhnire, în suferinți și chin
Vărs lacrimi de durere și mult amar suspin.

În dulcea lună Mai când tainic luna plină
Și mii de mii de stele pământul însenină
Pe cerul vieții mele s-adună negri nori
Ce-ntunec-al meu suflet și-l umplu de fiori.

În dulcea lună Mai când păsările cântă
Și armonii divine natura toat-încântă
În mine-un glas de jale se plânge disperat
Ca viscolul de iarnă ce urlă-nfricoșat.

În dulcea lună Mai când dulci și calde raze
Din soare se coboară și totul înviază
Eu palid, in tăcere, plec fruntea la pământ
Și-ndrept a mele gânduri spre recele morment.

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Amintiri din Junimea" de Iacob Negruzzi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -33.72- 10.99 lei.

Spune mâinilor tale să aștepte

Spune mâinilor tale aștepte,
în jurul dumitrițelor albe,
ca soția lui Loth care strânge frunzele din grădină,
în seara împietririi,
în timp ce copiii și câinii și pisicile
sar peste ele, țipând.

Spune-mi, dacă te-aș săruta de zece ori, ar fi de-ajuns până mâine?

A rupt un bulgăr alb și a spus, dând foc și privind înainte:
Văd cum începe ea, veșnicia,
îndelung răbdătoare cu noi, ne găsim,
în viața aceasta sau cea viitoare.
(Ce rău e să dormi singur.)


Dar dacă ar fi nouă sau opt, ar ajunge o lună?
Șapte, un an?
(Aici e doar o mână de oameni, dar răi, morți sau vii).

Focul din frunze, din piept și din cer repeta:
Nouă sau opt, șapte, un an și o lună!
(Luna în cer, ca și viața, era singură, una.)

Toate lucrurile au ajuns îți semene
și dacă lipesc de copaci, de zid sau de frunze
un singur sărut îmi ajunge,
pe care îl numesc Tu.

Tu, stau într-un colț, cu gândul la tine.
Copiii se ceartă, câinii și pisicile sar peste frunze.
Pe mine nimeni nu mă întreabă ce vreau.
Loth a venit de la muncă, e flămând și nervos,
îmi povestește că Dumnezeu a murit și vrea ne mutăm astă-seară, cu trenul de șapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Uratii" de Dorin Cozan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.90- 8.99 lei.

Luna ti-a spus...

Luna ți-a spus de dragostea din mine
Ce-o port de când mă știu pe-acest pământ
Pentru bărbatul care nu mai vine
Neștiind el e tot ce am mai sfânt.

Luna nu știe taina să-mi ascundă,
Ea alegând -ți spună de fiorul
Ce trupu-ntreg și sufletu-mi inundă
Și face dureros să-mi fie dorul.

Dar luna poate știe de menirea
Iubirii care-n suflet aștepta
Și vrând îi aline-ușor simțirea
Începe-ncet, încet, a se-nnopta.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nici nu știu de-a fost un om...

fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită

răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc simt înalt, mi se încleștează gura

nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri

trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne ne doară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai veche zi de naștere atestată documentar? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!