+henry +david +thoreau

Viaţa mea a fost poemul...

Viaţa mea a fost poemul pe care-aş fi vrut să-l scriu,
Dar n-am putut să-l trăiesc şi să-l recit în acelaşi timp.

poezie de Henry David Thoreau, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Motto: "Timpul n-o uzează; ea-i călăuzeşte carul;
Moartea sub secera ei îşi face veacul." (Walter Raleigh)

Luna plină cu razele ei bine-cunoscute
Îşi înalţă la răsărit capul din eter,
Nepăsătoare că nopţile-s tot mai scurte
Străluceşte consecvent pe cer.

Ea nu dispare ca norocul meu, pe care
Razele-i nu-l binecuvântează, nici susţin;
Când eu voi fi ajuns la capăt de cărare,
Ea va lumina la fel, nu mai puţin.

Iar dac-acum abia luceşte spre apus
Şi-i e palidă lumina pe şesurile bolţii,
Întotdeauna pe orbita ei, acolo sus,
Va fi regina nopţii.

poezie de Henry David Thoreau, 1817-1862, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, în domnia-i absolută, se înalţă luna

Acum, în domnia-i absolută, se înalţă luna,
Iar gospodarul şi vânătorul
Recunosc că-i amanta lor.
Aştrii şi culoarea aurie sunt stăpânii câmpurilor,
Iar viaţa veşnică e tânără întotdeauna.

Câmpurile sunt secerate, văduvite de mândria lor;
Dar o verdeaţă lăuntrică e încă acolo;
Ciulinii împrăştie seminţe pe malurile lacurilor
Şi râul se îmbracă-n frunze galbene,
Şi nimic nu tulbură atât de importanta viaţă a oamenilor.

Dar în spatele snopilor, sub iarba deasă,
Se ascunde-un fruct copt, pe care secerătorii nu l-au cules,
Adevărata recoltă a anului – fructul septentrional,
Aflat acolo permanent,
Aşteptând, an de an, să fie cules.

Dar omul nu taie niciodată lujerul
Pe care se află acest gustos fruct.

poezie de Henry David Thoreau din antologia de versuri Flori de peste şapte mări şi de pe şase continente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul pescarului

Viaţa mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd şi el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.

Singura mea slujbă este – şi grijă necontenită –
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară şi fiecare pietricică şlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredinţează.

N-am prea mulţi companioni alături pe uscat:
Ei dispreţuiesc şleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.

În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roşii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe ţărm palma mea simte pulsul mării, viu şi sărat,
Şi eu conversez cu echipajele atâtor şi atâtor naufragii.

poezie de Henry David Thoreau din antologia de versuri Flori de peste şapte mări şi de pe şase continente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul pescarului

Viaţa mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd şi el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.

Singura mea slujbă este – şi grijă necontenită –
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară şi fiecare pietricică şlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredinţează.

N-am prea mulţi companioni alături pe uscat:
Ei dispreţuiesc şleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.

În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roşii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe ţărm palma mea simte pulsul mării, viu şi sărat,

[...] Citeşte tot

poezie de Henry David Thoreau, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!