+fetele +nu +mananca

Psalmul patru

Mi-am lăsat faţa pe năframa mamei,
mi-am remorcat munţii în memorie
şi-am plecat aiurea.
Oraşul şi-a dărâmat porţile
şi le-a-îngrămădit pe puntea navelor,
aşa cum se-îngrămădeşte verdeaţa pe câmpuri care se îndepărtează.
Mă sprijin de vânt.
O statuie de nesfărâmat!
De ce oscilez
când tu eşti stânca mea?
Distanţa mă loveşte
în felul în care-o moarte neaşteptată loveşte feţele îndrăgostiţilor
şi cu cât mă apropii mai mult de psalmi
devin mai anemic.
Holuri blocate de vacuum!
Când ajung?...
Binecuvântat este cel înveşmântat în propria lui piele!
Binecuvântat este cel care-şi rosteşte numele fără greşeală.
Binecuvântat este cel care mănâncă un măr
şi nu devine pom.

[...] Citeşte tot

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viaţă)

De vei citi aceste versuri,
Vei înţelege foarte mult,
Vei şti că dragostea de mamă,
E prea puţin, un... cult.

Când îţi văd privirea tristă
Şi pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesneşte
Şi deodată nu-mi mai bate.

Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi şterg fruntea şi obrazul
Şi-ncercând să-ţi fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?

Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îţi stergi ochii cu năframa
Şi c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!