+femeie +îndrăgostită

Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".
Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anica nebuna

Anica lui Petre Strâmbu, femeie frumoasă
Dar veşnic nesătulă de cele lumeşti
Aşteaptă să-i plece bărbatul de-acasă
Şi iese la poartă să ademenească drumeţii;
Aceştia, la început, sunt mulţi şi foarte bucuroşi
Dar repede îi stoarce de vlagă
Şi-şi caută alţii, mereu mai flămândă
Şi oricât de mulţi, nu pot să-i ajungă.

Atunci Anica lui Petre Strâmbu descoperă grădina cu castraveţi
Îi sapă, îi udă cu apă şi-i creşte mari
Se plimbă seara printre ei cântându-le îndrăgostită, îi mângâie şi îi sărută
Şi castraveţii cresc mari şi puternici cât nişte armăsari
Anica lui Petre Strâmbu după ce face dragoste cu fiecare
Îi şterge frumos şi aşezându-i pe un şervet la poartă
Îi scoate spre o perfidă vânzare neputincioşilor drumeţi de altădată.

Când s-a aflat
Un sat întreg şi-a vărsat maţele toată noaptea
Şi pândind-o, au prins-o a doua zi la spurcata-i îndeletnicire;

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să te iubesc

vreau să te iubesc

vreau să te iubesc cu permisiunea ta
de femeie îndrăgostită de mine
vreau să te iubesc cum soarele iubeşte pământul
vreau să te iubesc cum stelele iubesc luna
vreau să te iubesc cum iarba iubeşte pamântul
vreau să te iubesc cum albia râului iubeşte râul
vreau să te iubesc cum aerul iubeşte omul
vreau să te iubesc cum tu mă iubeşti pe mine
vreau să te iubesc ca mine

vreau să te iubesc

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca stiam ca dvs. sunteti sursa de inspiratie a poetului, n-as fi indraznit sa interpretez atat de ireverentios poemul d-lui [...] | Citeşte tot comentariul

Trupul de poet

iese din prăpastia în care se odihneşte
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranţa urcă în spate
îi miroase a soare îngheţat
şi liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
şiroind de versuri
şi scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor îşi face peniţe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie îndrăgostită

Vede luna lucind diafan.
Şi cântă, dansează,
Când luna o alintă.
Vede teii înfloriţi la-nceput de an,
Pentru că e îndrăgostită.
Deodată, pe-un petic de cer
Luna dansează cu numele lui.
E Tudor? Cetin? Marin sau Titel?
Totul în jur e un mare mister.
E o stare confuză, dar e o stare de bine,
Ce o cufundă-n somnul plin de culori,
Lăsând stelele paznici să-i fie
Să-i vegheze iubirea până în zori.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lingua nostra

eu am învăţat limba maternă cu tata,
mama, femeie tânără şi voinică,
alerga când în deal, când în vale,
căra desăgi cu demâncare
pe coada sapei,
trecea prin ape cu poalele sumese,
avea dreptate Oedip ăla,
dacă mă năştea băiat,
mi-aş fi scos ochii
ca să văd mai limpede cu inima,
dar din fetiţa îndrăgostită de
cuvintele tatălui
nu putea creşte decât
un suflet de pergament,
un palimpsest femeiesc pe care lumea
îşi caligrafiază durerea.

poezie de Luminiţa Ignea din Fluturele de lampă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj, femeie

ţi-au fost lăsaţi mii de ani să tresari
curaj
pe câmpul de luptă grădină ocupată de copii
curaj
soldat într-o aşa armată mare
floare
prietenă albină
fluture îmbătat de culori şi polenuri
nepoată a lui donald răţuşcă galbenă ce te bălăceşti în iaz
viţă-de-vie ce urcă-n esenţe albastre arome
tandreţea ţi-e arma
înveliţi în lumină
ochii tăi se roagă şi cântă
curaj femeie cearcăn ce gemi sub uşi
curaj femeie păpădie
curaj femeie de măslin
curaj femeie îndrăgostită de o chitară
curaj femeie cu aripi de vultur
provoacă-ţi inima
ascultă paşii Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde eşti?

De unde eşti, de unde ai apărut,
Femeie minunată cu zâmbet însorit,
Spune-mi din ce poem ai coborât,
Şi de ce în suflet mi te-ai cuibărit?

Căci iată, sufletul mi l-ai umplut,
Cu mii de gânduri şi speranţe,
Şi inima îndrăgostită a început,
Să-mi cânte numai ode şi romanţe.

Prin vene îmi curge fericirea,
Simt inima pulsând cu bucurie,
De câte ori îţi întâlnesc privirea,
Sau te aud rostind câte-o dulcegărie.

De unde eşti, de unde ai apărut?
Spune-mi, te rog, că nu eşti doar un vis,
Că în sufletu-mi de când te-ai pogorât,
Mi-ai transformat infernu-n paradis.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că atunci aş fi ales nebunia

aş fi ieşit din carnea mea ca dintr-o puşcărie
şi te-aş fi urmat până la capătul vieţii
aş fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aş fi şoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aş fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi

poate ca atunci aş fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de uşor de purtat în sânge
şi te-aş fi urmat
cu siguranţă te-aş fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieţii
da
da
te-aş fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ţi-aş fi atins tâmplele
cu buzele arse de aşteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer dragobetian

şi vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte

nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te înveleşti cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ţi pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră

nu pretind dar aş vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!