+femeia +proasta

Femeia şi nevasta

I – EXPLICAŢIA

"Credeai că le ştim pe toate," a spus ea," dar nu-i aşa.
Noi spunem tot ce putem spune, mai multe nu;
Dar nici să te pierzi n-o să te las, fiindcă tu
Încă mă iubeşti. Înfruntându-ne azi soarta,
Noi vom afla-n tristeţe, cât de curând,
Preţul pe care Iubirea va hotărî să îl plătim:
Noaptea e sfârşitul fiecărei zile, cum bine ştim,
Iar tăcerea, sfârşitul fiecărui cânt.

Îmi ceri să vin cu încă o dovadă c-aş avea dreptate,
Dar eu nu pot spune decât ceea ce-nţeleg şi ştiu;
Tu vrei o minciună care să facă zi din noapte,
Însă eu doar adevărul pot mărturisi. Partea proastă:

Dumnezeu nu m-a făcut numai ca să-ţi fiu nevastă.
Iar asta, iată,-o spun!... Deşi, poate, cam târziu!"

[...] Citeşte tot

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care-i face frumoasei acum

loc pe pista îngustă de biciclete tăiată
în mii de ani prin pădure
de sălbăticiunile deplasate spre acelaşi regim
omnivor e unul – un om – cu rădăcinile bine
înfipte-n borcanul cu dulceaţă de mure
având el
şi o alură înaltă – de pom – femeia
prea tânără mai are acum o pedală
de dat şi uite se va îndrăgosti ca o proastă
de vârstele pădurarului! cine va şti
ce a fost
între oameni şi lupi şi fire cu plumb
trase din puşca de vânătoare de căprioare –
bătrâne
ca toate bunicuţele mireselor silvice?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem banal, într-o zi banală

Dumnezeu e visul nostru
Iar noi suntem visul lui optimist
Pe câmpuri, macii fac copiii de floare
Florile sunt copiii lui Dumnezeu
În numele visului meu, trist

Tu esti cuvantul meu efemer
Pe cărarea ce duce spre stele
Uneori lucrurile au căderea lor aurie
Care aduc infinitul aproape
Cu oglinda cerului din ele

Stelele sunt doar niste maci
Tânguindu-se vara pe câmpuri
Tu cea care ţi-ai pus frezii în păr
Femeia banala din visele mele
Cu care vorbesc minunate nimicuri

Azi voi avea multă treabă la firma
Sunt băgat tare în priză

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Viaţa ca o tablă de şah" de Violetta Petre

Regina, ce pe tablă şade,
Învăluită în mister,
Făcea, călare, escapade
Iubindu-se c-un ofiţer.

Suind în turn, îndrăgostiţi,
Simţind cum inima le arde,
Cu patos se iubeau, păziţi
De trei pioni cu halebarde.

Fiind dorinţa arzătoare
Şi totul transformat în scrum
Chemă regina-n graba mare
La ordin, celălalt nebun.

În timp ce timpul iute zboară
Şi-amorul fără de repriză,
Partida, şi a treia oară,
Părea că merge spre remiză.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!