+fara +sa +uit

Posibilităţi

Prefer filmele.
Prefer pisicile.
Prefer stejarii de-a lungul Wartei.
Prefer pe Dickens lui Dostoievski.
Prefer să-mi placă oamenii
şi nu omenirea.
Prefer să am la îndemână un ac cu aţă, caz că...
Prefer culoarea verde.
Prefer să nu cred
că există întotdeauna motive pentru a blama orice.
Prefer excepţiile.
Prefer să plec devreme.
Prefer să vorbesc cu doctorii despre altceva.
Prefer vechile ilustraţii în linii fine, alb negru.
Prefer absurditatea de a scrie poezii
absurdităţii de a nu scrie poezii.
Prefer, când este vorba de dragoste, sărbătorile neaniversare
care pot fi celebrate în fiecare zi.
Prefer moraliştii
care nu-mi promit nimic.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gheorghe-al meu, ce Moş Crăciun!

O-ntâmplare-ntâmplătoare s-a-ntâmplat întâmplător,
(Dacă nu vă zic acuma, ce şi cum, parol, că mor!)
M-am trezit de dimineaţă, la cumpărături să merg-
Era frig, era şi ceaţă, ochelarii dau să-i şterg,
Dar, îi scap din mână, iaca, calc pe ei şi îi strivesc-
Na, că nu mai pot acuma preţurile să citesc.
Intru-n Mol mă uit în stânga şi în dreapta mă chiorăsc,
Ce să iau, să umplu coşul, încă nu mă hotărăsc.
La intrare chiar pe dreapta, Moş Crăciun lângă un brad
Zâmbea tâmp, c-o blondă-n braţe, slabă şi cu ochi de jad.
Mă opresc şi mă uit bine, chiar şi fără ochelari,
Moşu-o mângâia pe fese şi pe sânii ei cei tari.
Măi, să fie, parcă-i Gheorghe, Gică-al meu, privesc şaşiu-
M-a văzut, se înnegreşte, nici nu pot să vă descriu,
Cum se schimbă feţe feţe şi-o aruncă pe blondină,
Peste sacii cu cadouri, lângă mine o vecină:
-Aoleu, ăsta nu-i Gheorghe, Maricico, ce-i cu el?
Că eu îl ştiam mai mare, acu'i tare mititel,
Parcă a intrat la apă şi-i cam galben, vai de el!
Gheorghe tremura ca varga şi suna din clopoţel.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o să uit

Odată cu zorii
dacă uit tot
tot ce putea începe iar
şi altfel
într-o altă lumină să fi fost
cumva
în altă lumină să fie
nici înainte
nici în urmă
un vis
în paşi fără somn

poezie de Eli Gîlcescu (20 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită

Veacul m-a făcut
Atât de cult
Încât mă uit
Peste oameni.

Am învăţat atâtea
În timpul din urmă,
Că suntem
La un punct însemnat.

S-ar putea face
Multe reforme.
Mă gândeam singur.
Eram fără nimeni.

Şi tocmai azi
Au venit musafirii.
- Tu ce dai, eu ce dau...
A, de când nu ne-am văzut.

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la alfa la omega

Ce fără margini încântare
ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la alfa la omega

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput

ce taină revărsată-n mare

femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput

femeia-ncepe cu sfârşitul

dar niciodată n-am s-o uit

femeia-i pâinea şi cuţitul

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem din cealaltă extremă a vieţii

Mă uit la mine şi nu mă mai recunosc; totul e nou si necunoscut.
Nu stiu ce s-a întamplat cu mine... nu mă mai trezesc din visul acesta;
Uitat de lume şi de viaţă paşesc prin trecutul fără sfarşit, încărcat cu amintiri frumoase, însa prea dureroase.
Of, viaţă, cu ce ţi-am greşit?
Of, lume, chiar ţi-am greşit!?
Doamne, unde esti tu, cel care esti lumina pământească? M-ai lăsat şi tu? Te strig, dar nu mă auzi; Te caut, însă nu te găsesc!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzleţe

I

De ce sunt trist, mă-ntrebi? O, iartă, iartă!
Nu pot să-ţi spun... La ce ţi-aş spune ţie?
De ce să-ntunec dulcea veselie
Din ochii tăi cu jalea mea deşartă?

Tu eşti un crin ce creşte pe cîmpie
Şi poţi să stai de strajă-n rai, la poartă.
Pe mine însă un blestem mă poartă
Ca pe o frunză dusă-n vijelie...

De aceea lasă clipele aceste
Să uit ce-a fost şi ce va fi o dată,
Si să visăm privind cum înserează

Pînă s-o stinge cea din urma rază,
Pînă ce umbra nopţii-ntunecată
Ne-a coperi, cu-ncetul, fără veste...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemă finală

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fără a spune un cuvânt
Singur să fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...

Pe stradă urle viata, si moartea
Si plângă poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis --
Plumb, si furtună, si pustiu,
Finis...

Istoria contemporană...
E timpul... toti nervii te vor...
O, vino odată, măret viitor.

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
Singur să mă pierd în lume nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pământ...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie cu dor

Senin mereu în al meu gând, deşi în suflet port furtuna
Şi lacrima îşi sapă-ntruna izvor cu ce să te mai plâng,
Un munte şi-a crescut tăcerea, să mă ascund de a ta umbră,
Când sărutări în mine umblă şi mă îneacă cu plăcerea...

De frunză ochiul îmi lipesc şi toamnei scriu fidel supliciu
Şi-o rog să-ţi dea acest indiciu, că nu te uit, că te iubesc...
Mai vântur iar nebune picuri, ce au săpat până la os
durerii locul nemilos... fără de rost, nişte nimicuri!

Degeaba toamna orchestrează vioara ploii să mă-ncânte,
cu naiul vântul să descânte... noiembrie cu dor veghează...
Azi împletesc cu el cuvântul, o torţă tu ce mi-ai aprins,
cu flacăra-i de nedescris... rebelă-o las... a-mi zmulge gândul
din rănile ce s-au prelins...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!