Răzlețe
I
De ce sunt trist, mă-ntrebi? O, iartă, iartă!
Nu pot să-ți spun... La ce ți-aș spune ție?
De ce să-ntunec dulcea veselie
Din ochii tăi cu jalea mea deșartă?
Tu ești un crin ce crește pe cîmpie
Și poți să stai de strajă-n rai, la poartă.
Pe mine însă un blestem mă poartă
Ca pe o frunză dusă-n vijelie...
De aceea lasă clipele aceste
Să uit ce-a fost și ce va fi o dată,
Si să visăm privind cum înserează
Pînă s-o stinge cea din urma rază,
Pînă ce umbra nopții-ntunecată
Ne-a coperi, cu-ncetul, fără veste...
(...)
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre ochi
- poezii despre iertare
- poezii despre frunze
- poezii despre crini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.