Poezii despre fantana arteziana
Rezultate pentru +fantana +arteziana în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Cale de mijloc
Între o lacrimă
Și o fântână arteziană
Mai rămâne atât:
Dreptul la rană.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare (cincisprezece)
Locuiesc
într-o lacrimă,
spațiu
sufocat de vis,
fântână arteziană
pozând
în paradis
desenat de nimfe,
gândul leagăn
în așteptarea
celei care
nu există...
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre rai, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre desen
Last October
frunze și pantofii mei cu toc firav
țigările tale stinse pe pământ
până mai ieri dragostea ca un greier rătăcit
în fântâna arteziană
și toate toamnele cu rujul siclam...
dincolo de casa păpușilor mama tânără
râde spre tatăl meu care își vâjâie motorul
nu a cunoscut eclipsa vieții
venită de pe dealuri aroma vinului a îmbătat
nefericiri prezente
din octombrie vom circumscrie letargii
și vom semăna nebunia nopților în doi
pe terasa îngustă a blocurilor
tu și larma sturzilor din grădinile orașului
vă veți ipostazia
clipele sunt purtate în lesă ca un câine comunitar pe care nu îl revendică nimeni
iar noi tragem retușuri cu toamna aceasta
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre râs
- poezii despre iubire
- poezii despre vin
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre tinerețe
- poezii despre ruj
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În trecere pe lângă parc
Floarea înghițise câinele cu tot cu stăpân
iar acum se șterge
pe frunze
cu mâinile unei domnișoare...
Podurile peste marea lacrimă
rămân închise pănă mâine dimineață
pentru reparații la aparatul de sinucis.
Oamenii fac schimb de vise la automatul
din fântâna arteziană, bătrânii
construiesc corăbii din cârjele copiilor.
La fabrica de cuie
nu mai sunt mesii.
Eu? Care eu...???...
... fiindcă suntem câteva mii
împrăștiați pe băncile parcului
și ținem loc
de copaci...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre parcuri
- poezii despre viitor
- poezii despre schimbare
- poezii despre poduri
- poezii despre mâini
- poezii despre marină
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
Grefe
poezia te arde îți spune că nu ai pantofi roșii ori că buzele îți sunt perfide
iar tu o iei în serios și te așezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în orașul tău la fântâna arteziană se împart pensii vezi femeile trupeșe răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei și simți aroma
cafelei turcești de la terasele de pe Lipscani
tu știi că statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
și încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artiști
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe șoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantații despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalț pantofii de dans
cu liniștea unui ecou plan
parcă ieri ne îndrăgosteam și ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce își trag
firele de mătase peste timpul minat
înspre final cu toții vom face o grefă de piele și nuditatea va fi precum scriitura nesfârșită ireversibilă aptă de procreere
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre oraș, poezii despre dans, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Grefe
poezia te arde îți spune că nu ai pantofi
roșii ori că buzele îți sunt perfide
iar tu o iei în serios și te așezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în orașul tău la fântâna arteziană se
împart pensii vezi femeile trupeșe
răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei și simți aroma
cafelei turcești de la terasele de pe Lipscani
tu știi că statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
și încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artiști
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe șoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantații despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalț pantofii de dans
cu liniștea unui ecou plan
parcă ieri ne îndrăgosteam și ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce-și trag
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rueda
merg prin orașul cu statui galbene
(trecători onești mă ignoră)
mă opresc lângă fântâna arteziană
unde în fiecare vară se țin spectacole
iar stropii de apă
udă iarba încărcată de pesticide
(e un program între 16 și 21)
poate de data aceasta splendoarea cartierelor de muncitori
va înlocui grădinile suspendate din centru
și /slabi de înger/vom mărturisi că ne iubim
lângă biblioteca Aman
tu și toate cărțile adolescenței prinse ca un ecuson
de inima mea cu o mie de volți
îți voi spune că seara aceasta am obosit la rueda
și nu o să mai pot să ascult știrile despre căderea guvernului
cuvintele se vor înroși măduva lor va curge spumos
iar tu mă vei aștepta 5 ore vizavi de universitate
exact ca atunci când am uitat de prima noastră întâlnire
și ți s-a părut că sunt prea fițoasă pentru un oraș de provincie
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre știri, poezii despre universitate, poezii despre seară, poezii despre sculptură sau poezii despre roșu
Motocros
tata obișnuia să numere zile era calculat refuza orice exces al tinereții
cei șaptezeci de ani au venit peste el nechemați cu bolizii lor roșii
i-au răsturnat liniștea modestă
acum are timp să fixeze clipa aceea
când fiica lui nu exista iar el mergea pe motociclete conducând cu o singură mână
dând peste pietre din silicon peste fete care visau orașe mari precum zanzinbar
tata râdea mereu cu părul negru intrat în ochi
vedea cartiere întregi crescând peste miriști
și simțea că pământul nu se mai învârte rotund
apoi s-a angajat era cel mai frumos muncitor de la fabrica de tractoare și viața i s-a așezat în palme ca steaua dimineții subțire
am știut întotdeauna că tata este perfect și
cerurile nu-i pot schimba măsura
de aceea eu nu am așteptat feedback-ul minutelor
mai puțin măsurată decât tata am trăit la stânga dezordinii mele mentale
pe urmă am urcat în orașul vechi repetând ca un figurant
textul milimetric luminând ca un neon
dar nici până astăzi nu am găsit demonii senili ai cuvintelor care să îmi strige că
tata nu mai este cu zilele lui precis numărate cu dorința de a viețui într-un pahar precum un cașalot straniu
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tractoare, poezii despre tată sau poezii despre superlative