+dragoste +de +neam

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă

Părinţii dragi sunt neam şi ţară
Rămaşi prezenţi în gând şi azi.
Eroii bravi prin dragostea de ţară
Şi cer senin din vârf de brazi.
Ecoul viselor ce-au tot visat
Din veac în veac străbunii mei
Iubirea, cugetul curat,
Nădejdi în ample epopei.
Tinereţea patriei nepieritoare
Elanul care creşte-n fiecare
Lumina ce se-nalţă din izvoare
Unitate în credinţă şi visare.
Iubire de trecut, prezent şi vremea viitoare...

N-am cunoscut decât suprema bărbăţie
Iar preţu-ntreg îl pun întâi şi-ntâi pe omenie
Cu fruntea sus, privind furtuna-n faţă,
Ogorul le e patrie şi viaţă.
Lumină sunt pe fruntea sa măreaţă,
Aceeaşi falnică coloană infinită

[...] Citeşte tot

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim româneşte

Cugetarea românească
Are portul românesc:
Nu lăsaţi dar s-o ciontească
Cei ce limba ni-o pocesc.

Când românul se-ndârjeşte
Din ţărână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă româneşte
Un blestem de şapte coţi,
Când de dragoste s-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.

Niciodată altă limbă,
De pre buze româneşti,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă
După gândul ce gândeşti.

La mânie, la iubire,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

1859...

Alexandru Ioan Cuza
Om de seamă, Domnitor,
A înfăptuit Unirea
A două ţări într-un popor.

Azi sărbătorim cu toţii
Acea sfântă zi în care,
Am învins păgânii, hoţii
Şi-am unit două popoare.

Cei cu inima română
Azi se vor unii în horă,
Luându-se mână de mână
Mamă, tată, frate, soră.

.....................................................

Suntem fiii scumpei noastre ţări,
Mereu mândrii de al nostru sânge,
Luptăm şi goi şi fără de încălţări,

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ţara mea-i bolnavă,
Şi n-are bani de leac,
Hai să facem chetă,
De chinuri să o scap.
Să punem demnitate,
Şi dragoste de neam,
"Ei" să nu mai poată,
S-o dea la kilogram.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa României

Din cenuşa strămoşască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi şi buni,
Drag de ţară-n piept de stâncă,
Brazi crescuţi spre-a apăra,
România, ţară scumpă,
Toţi românii vor avea.

Din cenuşa strămoşască,
Demn, românul s-a-nălţat,
Pentru ţara românească
Cu duşmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.

Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru prietenia ta, omule...

.. în trecerea timpului, cu toţii am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
şi buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poţi să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginţi încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alţii aşa
cum sunt, buni sau răi, cuminţi-necuminţi, amicii adevăraţi valorând mai mult decât fraţii
aşezaţi printre aceia falşi şi prefăcuţi care te-nconjoară ca umbra atât cât în viaţa ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poţi avea prieteni buni, căutând tu însuţi
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile şi
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiţi de ruşine... o mână ce-ţi şterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ţi văd calităţile, ştiindu-ţi toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ţi lua apărarea, căutând
pentru tine dreptăţile, e prietenul tău bun, omule, în toate dăţile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viaţă s-ai un prieten, doi, şi mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmăşie, deficitară-n a crede,
toţi întâlnind pe cărări şi hoţi de suflete care muşcă şi fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poţi trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni şi că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia locuieşte şi într-o frunză

O trăire-n iubire, nu în pat
este poezia adevărată,
mireasă pe pagina albă
desenată-n cuvinte.

Poezia locuieşte şi într-o frunză
în care se cântă cu sufletul
doina unui neam rămas în istorie,
să-şi are pământul cu lacrimi
şi cu săruturi de dragoste
împreună cu femeile şi copiii,
în unitate cu ceilalţi trăitori
ce clădesc istoria ţării
piatră cu piatră
şi o trec prin porţi, o înalţă-n coloane
şi zbor de păsări în univers,
asemenea lui Brâncuşi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Transilvaniei durute

Dedicaţie lui Ioan Alexandru

Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.

Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părinteşti
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu braţele-n piroane bărbăteşti.

Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecaţii
În focul urii răguşind ficaţii,

Zbieraţi păgâni – românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelaţii
Şi-n învierea lui renasc soldaţii.

sonet de Cătălin Varga (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronos

Puţin mai vreau, încă puţin,
Sau mult, mereu mai mult, mai mult
Şi eu ce fac: doar plec, sau vin,
De cine trebuie s-ascult?

Ce ceas voi vrea ca să consult,
Ce să citesc pe-al lui cadran:
Să calculez că timpu-i scurt,
Măsura lui să-mi pese... neam?

Să steie-aş vrea! Şi-n astă clipă,
Multiple vieţi să retrăiesc.
De dragoste făcând risipă,
Celor ce-i ştiu, să dăruiesc.

Atâta vreau. Şi-acum porneşte
Tu, Cronos, cu al tău tic-tac...
Pe "Inter-net", primesc o veste
De-un rendez-vous, într-un iatac.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!