Serie
Sonetul Transilvaniei durute
Dedicație lui Ioan Alexandru
Sunt prea târzii aceste lacrimi grele
Ce cad din ochii neamului de plumb,
Până mai ieri credeam că sunt a' mele
Ascunse pe sub geană bumb cu bumb.
Se urcă Transilvania pe cruce
Din dragoste de jertfe părintești
De-a dreapta ei, un neam întreg străluce
Cu brațele-n piroane bărbătești.
Tâlharul cel de-a stânga încă geme
Urlând spre neamul nostru imprecații
În focul urii răgușind ficații,
Zbierați păgâni românul nu se teme!
El crucea sprijină de constelații
Și-n învierea lui renasc soldații.
sonet de Cătălin Varga (18 aprilie 2020, Sâmbăta Mare)
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul Transilvaniei înviate
Întins-am mâna printre galaxii
Voind să leg prezentul de trecut,
M-au petrecut atâtea dragi stafii
Cu chipul de strămoș de la-nceput.
Pământ durut, te port la mine-n palme
Ca un piron ce-n carne s-a ascuns
Cu tot cu fii și cu neveste calme
Imaginea Caananului străpuns.
Se urcă Transilvania pe cruce
Când cosmosul e-n stare de jertfire
Stropind pe-altare sânge de iubire
E Învierea parcă-o rană dulce
Când din gorunul Crucii-n nemurire
Ne amiroase-a nuntă și a Mire!
sonet de Cătălin Varga (19 aprilie 2020, Praznicul Învierii)
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!