+despre +apa

Jerry (izbucneşte în lacrimi): Of, de ce oare m-am lăsat convins?
Joe: Cum de mai vorbeşti cu mine despre asta?
Jerry: Nu prea-mi miroase bine treaba asta.
Joe: Haide, fii serios! Ce anume te îngrijorează? Vei avea multă vreme slujba asta.
Jerry: Şi dacă nu?
Joe: Jerry, băiatule, de ce eşti aşa pesimist? Să spunem că te-ar lovi un camion. Sau că pică bursa. Sau că Mary Pickford divorţează de Douglas Fairbanks. Sau că Dodgers vor pleca din Brooklyn!
Jerry (observă la masa alăturată insigna unui agent sub acoperire): Joe...?
Joe: Sau că lacul Michigan se va umfla.
Jerry: Nu te uita acum, dar să ştii că tot oraşul e sub apă!

replici din filmul artistic Unora le place jazz-ul (29 martie 1959)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Vai... Câtă cruzime!
Lucian: Aşa-i; din nefericire mai există şi asemenea indivizi care nu se dau în lături de la asemenea fapte reprobabile.
Maria: Poftim?! Desigur, ai dreptate, dar nu la indivizii aceia mă refeream eu.
Lucian: Nu?! Atunci la ce?!
Maria: La cruzimea cu care foarte multe flori au fost smulse de la locul lor, doar pentru a ajunge şi a sfârşi în nişte vase cu apă, următoarea lor destinaţie, ultima, fiind, foarte probabil, o ladă de gunoi. Câtă cruzime!
Lucian: Ah, asta era... Desigur, în felul tău poate ai dreptate, însă prezenţa acelor flori are un scop bine determinat, ba încă unul nobil: acela de a o mai înveseli pe domnişoara Petra, în perioada de convalescenţă.
Maria: De acord; nu te contrazic, însă acest scop şi-l puteau îndeplini la fel de bine şi dacă erau aduse cu rădăcini, în vase cu pământ, nu aşa, rupte... Deci, ţine minte, Luci, altădată nu oferi un buchet de flori, ci o glastră cu flori, vii, care vor răsări şi-n anii următori, cu o îngrijire adecvată; vor aduce tot atâta fericire în sufletul celui căruia doreai să-i alini suferinţa.
Lucian: Bine, am să încerc să nu uit.
Maria: Ah, scuză-mă; vorbea biologul din mine. M-a răvăşit însă imaginea atâtor flori rupte, când ar putea fi lăsate să trăiască, pentru că şi ele trăiesc... Ştii, într-un fel şi asta este tot o crimă; dacă florile ar avea grai şi ne-ar putea spune ce cred ele despre asta, nici nu vreau să-mi imaginez ce-am putea afla, ce-am auzi şi nu ştiu dacă s-ar ţine cont de părerea lor, dar să lăsăm asta. Măcar domnişoara Petra e mulţumită şi veselă văzându-le; ei nu i-am împărtăşit opinia mea, ca să n-o indispun...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul (vorbind despre viaţă): E ca în Las Vegas: când eşti pe creasta valului, când sub apă – oricum câştigă crupierul. Asta nu înseamnă totuşi că nu te-ai distrat.

replici din filmul artistic Viaţa lui Harry, scenariu de Woody Allen (12 decembrie 1997)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose DeWitt Bukater (se află pe o uşa care pluteşte pe apă, iar Jack e agăţat de ea, tremurând de frig): Se face linişte.
Jack Dawson: Va mai dura câteva minute până organizează bărcile. Nu ştiu ce ai tu de gând, dar eu intenţionez să scriu o scrisoare cât se poate de dură companiei White Star Line despre toate acestea.
Rose DeWitt Bukater: Te iubesc, Jack.
Jack Dawson: Nu face asta! Nu îţi lua rămas-bun! Nu încă, înţelegi?
Rose DeWitt Bukater: Mi-e aşa de frig.
Jack Dawson: Ascultă, Rose. O să scapi de aici, o să treci peste acest incident, o să ai mulţi copii şi o să îi priveşti cum cresc. O să mori bătrână... o doamnă bătrână în patul ei cald, nu aici, nu în această noapte. Nu în acest mod, mă înţelegi?
Rose DeWitt Bukater: Nu îmi mai simt corpul.
Jack Dawson: Câştigarea acelui bilet a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat... mi te-a adus pe tine. Şi sunt recunoscător pentru acest lucru, Rose. Sunt recunoscător. Trebuie să-mi faci onoarea asta. Trebuie să îmi promiţi că vei supravieţui, că nu te vei da bătută, indiferent ce s-ar întâmpla, oricât de disperată ai fi. Promite-mi, Rose, şi nu încălca niciodată această promisiune!
Rose DeWitt Bukater: Promit.
Jack Dawson: Să nu te dai bătută.
Rose DeWitt Bukater: N-o să mă dau bătută, Jack. N-o să mă dau bătută.

replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan (despre consilierea de cuplu): Este groaznic. Dar merită, pentru că plăteşti un străin să-ţi privească viaţa ducându-se pe apa sâmbetei. Împreună cu banii tăi, casa, maşina şi ultima fâşie de respect de sine.

replică din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cleaereta: Eu doar pe ziuă, apă, soare, lună, noapte nu dau bani;
Cât despre toate celelalte, doar dacă mă-mprumută grecii.

replică din Asinaria (Comedia măgarilor), Actul I, Scena 3, scenariu de Plaut (212 î.Hr.), traducere de Nicolae Teică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Shrike: Tavanul meu este inundat. Apa vine din apartamentul tău.
Trevor Reznik: Este imposibil.
Doamna Shrike: Aveam de gând să-ţi las un bilet.
Trevor Reznik: Un bilet? Ce fel de bilet?
Doamna Shrike: Despre inundaţie.

replici din filmul artistic Maşinistul, scenariu de Scott Kosar
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carter Webb: Ce s-a întâmplat?
Phyllis: Este posibil şi am impresia că s-a înfundat toaleta.
Carter Webb: Ai impresia? Cum ţi-ai dat seama?
Phyllis: Apa curge peste tot. Covorul e ud.
Carter Webb: Atunci o să văd despre ce e vorba, dar mai întâi trebuie să mă duc în camera mea şi să mă sinucid!

replici din filmul artistic Pe tărâmul femeilor, scenariu de Jon Kasdan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La naiba! Nu vreau să fiu considerat ceea ce sunt doar datorită intervenţiilor domnului director!
Lia: Nimeni nu te consideră astfel.
Lucian: Nimeni?! Probabil, doar eu... Dar tu nu înţelegi... Chiar şi cu "Pacifis", tot dânsul s-a implicat şi atunci, pentru obţinerea fondurilor necesare realizării ei, altfel, eu, Alex şi Nis, de unde am fi avut atâţia bani, câţi ne-ar fi fost necesari?! Niciodată n-am fi reuşit să strângem suma respectivă, fără dom' director, fără ajutorul dânsului.
Lia: Aşa... Bine! Deci, s-a implicat mult, pentru obţinerea fondurilor necesare construcţiei navei "Pacifis", pentru finanţarea proiectului tău. Şi?! Crezi că ar fi procedat greşit?!
Lucian: Probabil că nu.
Lia: Luci, chiar nu era nimic greşit în toate astea, aşa că, repet, calmează-te! În plus, te-ai abătut de la subiect. Parcă nu depre domnul director era vorba, ci despre domnul Kuny. Parcă despre dânsul doreai să-mi spui ceva foarte important.
Lucian: Aşa e. Scuză-mă... Dar cred că am să intru puţin în navă. Am nevoie de un pahar cu apă... Mai vorbim după aceea.
Lia: Vin cu tine, în navă. La nevoie, ne putem continua şi acolo discuţia.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce-i cu tine, băiete? Eşti flămând şi însetat? Mamă, ce i-aţi făcut lui Nero?
Diana: Cum adică, dragul meu? Ce-i puteam face?
Lucian: I-aţi dat sau nu apă şi mâncare zilele astea?
Diana: Dacă i-am dat sau nu?! Cine ştie? Eram atât de preocupată din cauza ta, încât nu-mi dau seama.
Lucian: Eram sigur. E clar: L-aţi neglijat, deşi ştiaţi foarte bine cât de mult ţin la el. Nu numai că nu i-aţi dat să mănânce şi să bea, dar în plus, l-aţi mai şi lăsat pe afară!
Diana: Dragul meu, linişteşte-te! De Nero roboţii trebuiau să se ocupe; poate i-au dat ei apă şi mâncare.
Lucian: Nu cred, mamă; pentru a avea grijă de Nero, roboţii trebuiau programaţi, sau cel puţin trebuia să li se spună să se ocupe de el, în lipsa mea. Voi le-aţi spus măcar aşa ceva?
Diana: Nu ştiu, dragul meu; eu nu... Poate tatăl tău; ştii ceva, Iuli?
Iulian: Poftim?! Ah, despre Nero vorbeaţi? Nu... Nu ştiu nimic.
Lucian: Deci aţi uitat! O săptămână întreagă! Nu-mi vine să cred! Bietul Nero; nu ştiu cum a rezistat atât! Probabil doar dorul de mine l-a mai ţinut în viaţă. Uită-te la el, mamă! Vezi în ce hal arată?
Diana: Linişteşte-te, fiule; doar n-a păţit nimic. Mie mi se pare că arată foarte bine. E teafăr!
Lucian: Ţi se pare, mamă!
Diana: Pe cine suni?
Lucian: Pe o colegă.
Diana: La ora asta?! N-o deranja degeaba, din cauza câinelui, doar n-are nimic grav.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!