+ce +este +sufletul

Libertatea este capacitatea de a trăi iubirea prin credinţă, eliberandu-ne inima şi sufletul, de dorinţe, temeri şi îndoială.

Sándor Kasza (13 aprilie 2012)
Adăugat de Sándor Kasza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr confrate ce depăşise marginile eleganţei într-o polemică

Rime-nnoroite, flori de bulevarde,
Când mi-arunci în faţă, plâng naiva-ţi muncă.
Sufletul meu este focul care arde
Şi îmbălsămează tot ce i s-aruncă.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce

Iată locul dintre nicăieri şi niciodată
Răscrucea vieţii mele
unde niciun drum nu se opreşte
Iată eu îţi prezint trecutul
Negru cu ochi albaştrii de oţel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenţei
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Şi ploaia sfâşiată ce stropeşte pământul
Roşu este sângele său roşu asemenea iadului nebuniei

Şi iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Femeile au foc în priviri. Flacăra iubirii este pustiitoare. Ne arde sufletul şi buzunarul. (În transă.) Ochii Elenei au aprins zidurile Troiei! În stâlp de foc s-a prefăcut cetatea. Iar eu eram acolo, între greci şi troieni. Gunoi nepieritor, dispersat în două armate potrivnice. Râdeam, văzând nefericirea cum zburdă. De la Facerea Lumii încoace, niciodată Dumnezeu nu zburase atât de jos! Cele şapte ceruri fierbeau, deşi în joc era o simplă femeie. Elena! Elena! Elena!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică timpurie

Vrei să pari ceea ce nu eşti,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturiseşti,
Cât de mult ai vrea să simţi în paşi de vals.

O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă şi ucide,
Tu oare mai poţi fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!

Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferenţa completează râsul fals,

Ochi injectaţi cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,

Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, şi nu amar
... este plăcere."

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul
Scriitorul nostru este,
Ca o filă de poveste,
Îşi găseşte mereu tema
Că viaţa-i oferă schema!
Peste tot sunt subiecte,
Unele sunt prea cochete,
Altele sunt deranjeante
Când el se vrea mare fante!
Altele sunt cu iubire
Ce oferă fericire,
Adevărul dă amploare
La subiecte bizare!
Când minciuna scoţi în faţă
Supărăm pe domn paiaţă,
Iar pamfletul de se scrie,
Nu-i o mare bucurie!
Că se scoate la vedere,
Critici multe cu belele,
Sentimente pe hârtie

[...] Citeşte tot

Marilena Dumitrescu (3 martie 2020)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea preferată a copiilor este sufletul părinţilor.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te foloseşti bine de povestirea aceasta, apoi ea este ca volocul în mâinile pescarului, precum arunci volocul în mare, ca să prinzi peşte, tot aşa şi povestirea aceasta o arunci în sufletul omului şi-i scoţi păcatele lui la vedere, ca ele să fie biruite.

finalul de la Şapte păcate de moarte de Selma Lagerlof (1912), traducere de Alexei Mateevici
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cercetaşilor

Mai mari, mai mici, trec cercetaşii,
Un prinţ din suflet i-a desprins,
Pe toţi în ochi cu foc nestins,
La tot spre-a fi cu el părtaşii.

Ca mâine ei vor fi ostaşii
Sub steagul ţării neînvins,
Cu mici, cu mari, trec cercetaşii --
Un prinţ din suflet i-a desprins.

Oricât le suntem naintaşii,
De focul sfânt ce l-am aprins,
Ne este sufletul cuprins,
Ş-ai noii ţări vedem fruntaşii

Când mari, sau mici, trec cercetaşii.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (cască): Doamne, ce somn m-a apucat!... De nepermis!... Într-un asemenea moment de cotitură istorică!... Tocmai acum, când trebuie să mă concentrez. Să-mi golesc sufletul şi buzunarele în faţa opiniei publice... Mi-am învăţat textul pe dinafară, aşa că voi vorbi liber! Liber şi neîngrădit! Liber şi neinhibat!... Pentru că, nu-i aşa? (Solemn). Libertatea este mai mult decât un concept! Este suma drepturilor unor oameni lipsiţi de obligaţii! Obligaţiile împiedică poporul să voteze aşa cum trebuie! Jos obligaţiile!
Grivan (saltă capul, dar rămâne întins pe covor): Populism ieftin, domnule senator! Raportul individului cu societatea în care trăieşte nu poate fi definit numai prin drepturi! Obligaţiile sunt imperios necesare!
Poporan (uimit): Extraordinar!
Grivan: Statul, patria şi poporul nu sunt mărimi abstracte! Sunt valori supreme, faţă de care dumneavoastră, ca om politic, ar trebui să vă simţiţi pe deplin responsabil!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!